Va salut ... cu respect

[lupica]

Meditatie

27 ianuarie

ELIBERAREA DE VINĂ

Dat fiind că unii oameni erau îngrijoraţi, trebuia să omitem cuvântul „vină” din discursul şi gândurile noastre.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când devin dispus să-mi accept propria neajutorare, încep să realizez că dacă mă învinuiesc pentru toate necazurile din viaţa mea, aş putea cădea iar în braţele disperării. Cerând ajutor şi ascultând atent mesajele esenţiale ale Paşilor şi Tradiţiilor programului, e posibil să-mi schimb acele atitudini care îmi amână recuperarea. Înainte să intru în A A aveam o dorinţă atât de mare de a obţine aprobarea oamenilor aflaţi în poziţii influ­ente, încât eram gata să mă sacrific pe mine şi pe alţii ca să obţin un punct de sprijin în viaţă. Dă­deam invariabil greş. În program am găsit prieteni adevăraţi cărora le place, înţeleg şi vor să mă ajute să aflu adevărul despre mine. Datorită celor Doispre­zece Paşi, sunt în stare să-mi construiesc o viaţă mai bună, lipsită de sentimentul de vinovăţie şi de nevoia de auto-justificare.

[lupica]

Meditatie

28 ianuarie

COMOARA TRECUTULUI

Să le arătăm altor suferinzi cum am primit ajutor este exact acel lucru care conferă un sens vieţii noastre de acum. Să rămâi fidel gândului că, în mâinile lui Dumnezeu trecutul întunecat este cea mai mare avere pe care o ai – soluţia la problemele vieţii şi la fericirea altora. Cu acest gând poţi îndepărta moartea şi nefericirea lor.
ALCOOLICII ANONIMI

Ce dar de preţ este pentru mine faptul că-mi dau seama că toţi acei ani, aparent fără rost, n-au fost irosiţi. Cele mai degradante şi mai umilitoare experienţe, se dovedesc a fi cele mai puternice unelte pentru a-i ajuta pe alţii să se recupereze. Cunoscând profunzimile ruşinii şi ale disperării, pot să întind cu dragoste şi compasiune o mână de ajutor şi să ştiu că îndurarea lui Dumnezeu îmi este la îndemână.

[lupica]

Meditatie

31 ianuarie

BUNĂSTAREA NOASTRĂ COMUNĂ E PE PRIMUL LOC

Unitatea Alcoolicilor Anonimi este cea mai de preţ calitate pe care o are societatea noastră. ...Rămânem împreună, sau A A moare.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Tradiţiile noastre sunt elementele cheie ale pro­cesului de reducere a egoismului, necesare pentru obţinerea şi menţinerea abstinenţei în ALCOOLICII ANONIMI. Tradiţia Unu îmi aduce aminte să nu mă laud sau să devin autoritar datorită recuperării mele. A pune bunăstarea noastră comună pe primul loc, îmi aduce aminte să nu devin un vindecător în ca­drul acestui program; sunt încă unul dintre pacienţi. Modeştii noştri înaintaşi au amenajat pavilionul. Fără ei, mă îndoiesc că aş mai fi în viaţă. Fără grup, puţini alcoolici s-ar fi vindecat.
Rolul activ al voinţei în permanenta predare, îmi dă posibilitatea să mă îndepărtez de nevoia de a domina, de dorinţa de recunoaştere, ambele ju­când un rol important pe parcursul perioadei mele de alcoolism activ. Cedând satisfacerea dorinţelor personale în schimbul mai binelui dezvoltării gru­pului, contribui la unitatea A A, care este esenţială pentru întreaga recuperare. Mă ajută să-mi aduc aminte că întregul este mai important decât suma tuturor părţilor sale.

[lupica]

Meditatie

1 februarie

SCOPUL: JUDECATA SĂNĂTOASĂ

„... Delicat şi foarte lent, Pasul Doi a început să-şi facă loc în viaţa mea. N-aş putea spune cu ce ocazie şi în ce zi am ajuns să cred într-o Putere Superioară mie, dar cu siguranţă cred în ea acum.”
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

„Am ajuns să cred!”, rosteam fără sinceritate aceste vorbe, atunci când simţeam că trebuie sau atunci când credeam că ar da bine. Nu credeam cu adevărat în Dumnezeu. Nu credeam că Lui Îi păsa de mine. Tot încercam să schimb lucrurile pe care nu le-am putut schimba. Treptat, dezgustat, am început să cad în extrema cealaltă spunând: „Dacă eşti aşa atotputernic, atunci ocupă-Te Tu de asta”. Ceea ce a şi făcut. Am început să primesc răspunsuri la cele mai complicate probleme ale mele, câteodată în momente cu totul neobişnuite: în timp ce mergeam cu maşina la serviciu, la prânz, sau când dormeam buştean. Mi-am dat seama că nu mă gândisem la acele soluţii – o Putere Superioară mie, mi le-a oferit. Am ajuns să cred.

[lupica]

Meditatie

2 februarie

SALVAT PRIN PREDARE

Pentru un aşa - zis alcoolic tipic este carac­teristică esenţa sa narcisistă şi egocentrică, do­minată de sentimentul de atotputernicie, îndreptat spre menţinerea cu orice preţ a integrităţii sale interioare... În sinea lui alcoolicul nu poate accepta niciun control din partea omului sau a lui Dum­nezeu. El, alcoolicul, este şi trebuie să fie stăpân pe soarta sa. Va lupta până la capăt ca să-şi menţină poziţia asta.
AA AJUNS LA MATURITATE

Marele mister este: „De ce unii dintre noi mor din cauza alcoolului, luptându- ne pentru a ne păstra „independenţa” ego-ului nostru, în timp ce alţii par să devină atât de uşor abstinenţi în AA? Ca ajutor venit din partea Puterii Superioare, darul abstinenţei l- am primit atunci când o dorinţă oarecum inexplica­bilă de a înceta băutul a coincis cu dorinţa mea de a accepta sugestiile venite de la bărbaţii şi femeile din AA. A trebuit să mă predau, căci doar apropiin­du-mă de Dumnezeu şi de confraţii mei, puteam fi salvat.

[lupica]

Meditatie

3 februarie

UMPLEREA GOLULUI

Nu trebuia să ne punem decât o singură întrebare. „Cred eu oare acum, sau sunt măcar dispus să cred în existenţa unei Puteri Superioară mie?” Deîndată ce un om poate spune că are într-adevăr credinţă, sau că este dispus să aibă, îl asigurăm cu convingere că este pe drumul cel bun.
ALCOOLICII ANONIMI

Am fost întotdeauna fascinat de studiul principiilor ştiinţifice. Mă distanţam fizic şi emoţio­nal de oameni atunci când eram în căutarea Cunoaşterii Absolute. Dumnezeu şi spiritualitatea erau exerciţii academice fără însemnătate. Eram un om de ştiinţă modern, cunoştinţele erau Puterea mea Supremă. Pus în faţa unui set corect de ecuaţii, viaţa nu era decât o altă problemă de rezolvat. Cu toate acestea, în interiorul meu eram pe moarte din cauza soluţiei din exterior la problemele vieţii, iar această soluţie era alcoolul. În ciuda inteligenţei mele, alcoolul mi-a devenit Puterea Superioară. Doar datorită iubirii necondiţionate venite din partea membrilor şi a întrunirilor A A, am reuşit să nu mai consider alcoolul ca fiind Puterea mea Superioară. Marele gol s-a umplut. Nu mai eram singur şi separat de viaţă. Găsisem o putere adevărată, Superioară mie, găsisem iubirea lui Dumnezeu. E doar o singură ecuaţie care contează pentru mine acum: Dumnezeu e în A A.

[lupica]

Meditatie

8 februarie

CONVINGÂNDU-L PE „DL HYDE”

Chiar şi atunci când tăiam în dreapta şi în stânga, pacea şi bucuria tot continua să ne evite. Acela e locul în care foarte mulţi dintre noi, cei mai în vârstă, au ajuns. Şi chiar e un loc al naibii de grozav. Cum va reuşi oare subconştientul – din care încă mai izvorăsc majoritatea fricilor noastre, dorinţele nestăpânite şi pretinsele aspiraţii – să se alinieze cu ceea ce credem, ştim şi vrem noi de fapt! Cum să-l convingem pe” Mr. Hyde” – mut, furios şi ascuns privilor – să devină sarcina noastră principală.
LIMBAJUL INIMII

Frecventarea regulată a întrunirilor, serviciul şi ajutorul oferit celorlalţi, este reţeta pe care mulţi dintre noi am folosit-o şi ne-am convins de succesul ei. Ori de câte ori mă abat de la aceste principii fundamentale, vechile mele deprinderi ies la suprafaţă şi vechea mea personalitate iese la iveală cu tot cu temerile şi defectele ei. Scopul suprem al fiecărui membru A A este abstinenţa permanentă, obţinută în fiecare zi la rândul ei.

[lupica]

Meditatie

9 februarie

ATINGÂND „LATURA SPIRITUALĂ”

Cât de des asistăm la întrunirile A A şi îl auzim pe vorbitor declarând: „Dar încă n-am atins latura spirituală”. Înainte de această afirmaţie, el descrisese miracolul unei transformări care s-a produs în sinea lui – nu numai eliberarea de alcool, dar o schimbare completă a atitudinii faţă de viaţă şi faţă de modul de a o trăi. Pentru aproape toţi ceilalţi este evident că el a primit un dar măreţ; „... doar că se pare că încă nu-şi dă seama de asta!” Ştim prea bine că individul acesta şovăitor ne va spune şase luni sau un an mai târziu că a descoperit credinţa în Dumnezeu.
LIMBAJUL INIMII

O experienţă spirituală poate fi realizarea faptului că, o viaţă care părea cândva deşartă şi lipsită de orice sens, a devenit acum plină şi fericită. În viaţa mea de astăzi, rugăciunea zilnică şi meditaţia, îmbinate cu trăirea celor Doisprezece Paşi, mi-a adus pacea interioară şi un sentiment de apartenenţă, care îmi lipseau atunci când beam.

[lupica]

Meditatie

10 februarie

NU EU REGIZEZ SPECTACOLUL

Când am devenit alcoolici, zdrobiţi de o criză auto-impusă pe care nu puteam s-o amânăm sau din care nu puteam să evadăm, trebuia să înfruntăm fără frică ideea că ori Dumnezeu este totul, ori nu e nimic. Dumnezeu ori este, ori nu este. Ce urma să alegem?
ALCOOLICII ANONIMI

Alegerea mea de astăzi este Dumnezeu. El este totul. Pentru aceasta sunt într-adevăr recunoscător. Atunci când cred că eu sunt regizorul spectacolului, nu-i permit lui Dumnezeu să intre în viaţa mea. Mă rog să pot ţine minte asta, atunci când îmi permit să mă las purtat de val. Cel mai important lucru este că astăzi sunt dispus să evoluez pe coordonate spirituale şi că Dumnezeu este totul. Când am încercat să mă las de băut de unul singur, n-a mers nicidecum; cu Dumnezeu şi cu A A, merge. Acesta pare a fi un gând simplu pentru un alcoolic complicat.

[lupica]

Meditatie

12 februarie

SURSA NECAZURILOR NOASTRE

Egoismul – egocentrismul! Asta, credem noi, este sursa necazurilor noastre.
ALCOOLICII ANONIMI

Ce uimitoare este revelaţia faptului că lumea, şi toţi cei care fac parte din ea, se pot descurca de minune cu sau fără mine. Ce eliberare să ştii că oamenii, locurile şi lucrurile vor fi absolut în ordine fără controlul şi îndrumarea mea. Şi ce nespus de minunat este să ajungi să crezi că o putere mai mare decât mine există undeva, aparte şi diferită de mine. Cred că sentimentul de separare dintre mine şi Dumnezeu pe care îl trăiesc acum se va risipi într-o bună zi. Între timp, credinţa trebuie să-mi slujească drept cale spre esenţa vieţii mele.