021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

Dependent de alcool în familie

Aici puteti povesti experientele personale.

Sunt autorul acestui subiect
luci321
Boboc
Boboc
Mesaje: 4
Membru din: 30 Ian 2014, 21:51
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Dependent de alcool în familie

Răspunsul #1 scris

Mesajde luci321 » 30 Ian 2014, 23:02

Avem o mare problemă cu tata și aș vrea să o expun aici în speranța că cei care au avut de-a face cu alcoolismul, direct sau indirect, ar putea veni cu idei pentru soluționarea problemei.

Tata bea acasă, singur, în jur de 300-350 ml de țuică în fiecare zi; am măsurat eu cu bunica odată cantitatea lipsă dintr-o sticlă băută în câteva zile și am divizat-o la numărul de zile. Obiceiul de a bea regulat e vechi, dar se pare că s-a accentuat acum cca 10 ani când a avut un accident de mașină în urma căruia a murit un alcoolic care zăcea noaptea lat pe șosea și pe care tata l-a lovit cu mașina. Deși nu știu detalii, instanța pare să-i fi dat marea parte a dreptății tatei. Totuși, a murit un om atins de mașina condusă de tata.

Mama, la sfaturile soacrei, a încercat să se impună. I-a golit odată paharul și l-a pus la loc gol. S-a ales cu scandal și cu paharul spart de podea în fața ei. În rest, a cam amărât zilele tuturor din casă: înjură, jignește, rănește cu batjocura și cu vorbe care împung pe fiecare din casă și nu se gândește dacă copii ar avea nevoie de bani. Din câte spune și din cum se comportă, eu sunt convins că nici nu-și iubește copiii.

Poate e superfluu să spun, el consideră că alcoolismul e problema lui (deci nu a celor din familie), dar crede și că nu are nicio problemă. Sigur că nu convinge pe nimeni cu asta, iar pe mine paradoxurile nu mă miră.

Deși am făcut apel la bunici, la alte rude și la nași, sprijinul social s-a dovedit, în final nul. Am ridicat problema la o masă cu unchii (unul s-a lăsat de băut de vreme bună), dar ei n-au făcut decât să se rușineze, să spună în fața lui niște lucruri pe care le știam, de altfel, („dacă omul nu vrea să se lase, n-ai ce-i face”) și să iasă cât mai repede din discuție. Nașii (un psiholog și un profesor, ambii creștini practicanți), iarăși, mi-au spus că mor de rușine să ridice problema; totuși, au vorbit, la presiunea mea, o dată cu tata, dar fără să aibă vreun rezultat. Preotul nu mai vrea nici el să stea cu mine la discuții pe tema asta. Terapeuții și medicii scriu rețete și dau indicații terapeutice pe care tata nu le ține sau le adaptează obiceiului de a bea în fiecare seară (orarul medicamanetelor, de exemplu).

Un lucru bun măcar: acum 2-3 ani s-a lăsat de fumat cu ajutorul țigării electronice de care s-a dezobișnuit apoi pentru că a uitat-o când a aplecat de acasă pe câteva zile. Oare s-ar întâmpla la fel cu paharul? Dacă ar pleca de acasă și l-ar uita, s-ar lăsa de băut? :)

Acum, la modul serios, văzând că rețelele de sprijin social amiabil au eșuat, eu m-am gândit să încep procedurile pentru internarea lui nevoluntară la psihiatrie și, implicit, să fac problema publică. Așa am putea goli casa de țuică dacă ar lipsi de acasă cât ar fi internat și nici n-ar fi un scandal așa de mare ca atunci când am elimina țuica din casă într-o zi oarecare căci și el s-ar aștepta la așa ceva. El ține alcoolismul cât se poate de ascuns căci e tare mândru; astfel i s-ar distruge și iluzia că obiceiul lui e ascuns și neștiut de nimeni.

În privința mea, eu am 25 de ani, sunt bine educat și nu am de gând să îmi las viața distrusă de problemele emoționale create de un tată alcoolic. Văd că nu-mi mai stă capul la treabă de o vreme și de-abia pot dormi de gândurile care-mi trec prin cap.

M-aș bucura dacă i-ar veni cuiva vreo idee despre cum să fie rezolvată situația și nu atât înspre a conștientiza/cunoaște situația (ce face alcoolicul... cum face alcoolicul... cum afectează familia...); lucrurile astea le văd în fiecare zi și le cunosc. Dacă-i vine, cuiva, deci o astfel de ideea, (l-)aș ruga(-o) să mi-o împărtășească. Mulțumiri anticipate!
Avatar utilizator

admin
Administratorul site-ului
Mesaje: 1156
Membru din: 11 Noi 2009, 17:43
Gen: Masculin - Masculin
Contact:

Re: Dependent de alcool în familie

Răspunsul #2 scris

Mesajde admin » 31 Ian 2014, 12:06

Bine ai venit Luci pe forumul AlcoHelp ! Am mutat topicul tau in sectiunea Prezentati-va.
Imi pare rau ca trebuie sa treci prin aceasta situatie dificila.
Internarea nevoluntara, probabil stii deja, se face atunci cand persoana in cauza prezinta un pericol pentru el insusi sau pentru cei din jur. Internarea nevoluntara trebuie realizata in timpul unui astfel de episod si e nevoie sa fie chemata Salvarea impreuna cu Jandarmeria, Politia sau Pompierii. Pe langa dificultatea practica si birocratica a acestei actiuni repercursiunile emotionale vor fi infinit mai greu de suportat. Este un lucru care trebuie cantarit cu grija, cu atat mai mult cu cat s-ar putea sa va loviti de refuzul institutiilor, sa primeasca doar o amenda sau un arest de 24 de ore si apoi sa vina inapoi acasa si mai frustrat si furios.
Atat am eu de spus si o sa ii las pe colegii mei de forum sa incerce sa ofere niste sfaturi.

Cu respect,
Admin
ALIAT
office@aliatong.ro
021/9335 Alcoline
Avatar utilizator

dani
Veteran
Veteran
Mesaje: 4243
Membru din: 24 Iun 2012, 00:14
Zile de abstinență: 20,04,2012
Zile de abstinență:
Ani de abstinență: 5 ani
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Dependent de alcool în familie

Răspunsul #3 scris

Mesajde dani » 31 Ian 2014, 14:11

Bine ai venit pe forum Luci!
Daca alcolismul tatalui tau ar fi o masea ce trebuie extrasa,atunci da,ar functiona metoda internatului obligatoriu.Nu vrea,OK il legam,il anesteziem si cand s-a trezit gata,maseaua este scoasa.Dar alcoolismul este o boala primara,cronica,adesea progresiva si fatala,iar recuperarea trebuie abordata bio-psiho-socio-spiritual.


Nu foloseste la nimic sa-l internezi daca el nu vrea sa renunte la alcool.Va sta doua-trei saptamani la dezalcolizare,i se va trata dependenta fizica,dar cu prima ocazie se va imbata mai cu ura ca inainte.Va spune ca nu-l intelege niumeni.La fel,daca ii arunci tuica...se va duce si isi va cumpara alta...nu are bani,se imprumuta,vinde ceva,dar tot isi va lua.Dezalcolizarea trebuie urmata de un tratament la psiholog, de mersul la un grup AA sau de ce nu,sa scrie aici pe forum.

Foarte probabil ca el sa nu constientizeze boala,sa fie intr-o perioada de negare si sa considere ca el nu bea mult.Sau ca merita si el atat,doar munceste,nu? Deci,tu nu prea ai ce face.Ca sfat,nu incercati sa preluati asupra voastra urmarile alcolismului sau.Nu-i platiti datoriile si nu incercati sa-l scuzati fata de unul sau de altul.Trebuie sa suporte singur urmarile bautului sau,pentru a lua singur cat mai repede masuri.

Daca vrei poti sa-i citesti raspunsurile noastre...si noi am fost ca el.Sunt Dani,alcoolic,am 49 de ani si nu mai beau alcool de un an si noua luni.La fel ca tatal tau consumam aproximativ o sticla de votca sau echivalentul in tuica,zilnic timp de 25 ani.Deci se poate Luci,totul este sa vrea el!
Cu respect,Dani
Pentru sănătatea economiei naţionale consumaţi cât mai multe produse româneşti.

colica zis alcoolica
Veteran
Veteran
Mesaje: 2344
Membru din: 11 Iul 2011, 11:23
Zile de abstinență: 25,06,2012
Zile de abstinență:
Ani de abstinență: 1 an
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Dependent de alcool în familie

Răspunsul #4 scris

Mesajde colica zis alcoolica » 31 Ian 2014, 19:56

Nu prea poti face mare lucru pentru tatal tau Luci din experienta multor cazuri de alcoolici .
Poti sa te informezi si nefacand ceva pentru el s-ar putea sa aiba sanse mai mari sa isi dea seama ca are o problema , decat zbatandu-te tu pt. el .
Tu nu esti responsabil pentru el ,pentru actiunile lui ci pentru viata ta .
Daca ai grupuri de Al-anon si Alcoolici Anonimi eu cred ca ti-ar fi de folos sa vezi ca nu esti singur .
Poti sa citesti si cartea ,,Alcoolici Anonimi " ca sa intelegi mai multe despre aceasta boala si poate sa i-o oferi si tatalui tau ( nu stiu daca ii place lectura ) , cum a facut sotia lui Dani cu el si acum are o abstinenta destul de mare si o viata , sa spun ,normala .
Colea , un alcoolic
,,Cine tine prea mult la viata sa si-o va pierde "
Avatar utilizator

ghita1999
Veteran
Veteran
Mesaje: 864
Membru din: 23 Iun 2013, 23:24
Zile de abstinență: 24,07,2012
Zile de abstinență:
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Dependent de alcool în familie

Răspunsul #5 scris

Mesajde ghita1999 » 31 Ian 2014, 23:13

Salut!
Din descrierea facuta tatalui tau se pare ca nu este alcoolic compulsiv,cel aflat in ultimul stadiu de alcoolism si la care se manifesta sindromul :un pahar=100 si in general, de fiecare data cand bea se si imbata.
Dar tatal tau este un alcoolic care devine artagos atunci cand bea si asta deranjeaza.
"În rest, a cam amărât zilele tuturor din casă: înjură, jignește, rănește cu batjocura și cu vorbe care împung pe fiecare din casă și nu se gândește dacă copii ar avea nevoie de bani. Din câte spune și din cum se comportă, eu sunt convins că nici nu-și iubește copiii."
Asta nu o face tatal tau ci alcoolul care ii ia mintile.
Calea de urmat pentru voi..Greu de spus.Dar as incepe prin a va spune ca va trebui sa il considerati pe tatal vostru un om foarte bolnav.Si ar trebui sa va fie mila de el pentru ca sufera intr-un mod in care nici nu va puteti imagina.
Cam atat despre compasiune.
Ceea ce puteti sa faceti pentru el e de fapt pentru voi.Va trebui sa va vedeti de vietile voastre si cam singurul lucru prin care l-ati putea eventual face curios ar fi sa procurati un Bigbook si cineva din casa sa il citeasca.Poate ca va avea curiozitatea sa il citeasca si el.Stiu ca suna pueril dar asta a mai functionat si in alta cazuri.
O seara buna!

Sunt autorul acestui subiect
luci321
Boboc
Boboc
Mesaje: 4
Membru din: 30 Ian 2014, 21:51
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Dependent de alcool în familie

Răspunsul #6 scris

Mesajde luci321 » 01 Feb 2014, 01:32

Mă bucur să văd că am primit răspunsuri așa de repede. În ordine...

admin,

Mulțumesc pentru potrivirea mea în rama regulilor casei și pentru accenturarea dezvantajelor/pericolelor internării nevoluntare.

Dani,

Sfatul de a lăsa consecințele faptelor să curgă de la sine pare foarte bun; realitatea e, sigur, complexă și trebuie și aici un discernământ. Asta ar însemna să riște să adoarmă în frig, pe de-o parte, dar o internare pentru pneumonie ar fi o pauză, pe de alta... Datorii, din fericire, nu avem de pe urma obiceiului lui de a bea. În plus, dacă n-ar avea țuică, s-ar găsi „binevoitori” să-i aducă pe gratis...

Colea,

Fără îndoială că literatura e de folos, atâta doar că nu a mai citit o carte de zeci de ani și că el refuză să facă legătura dintre dependența de alcool și propria persoană. O să completez sugestia ta cu cea a lui Ghita, o s-o adaptez situației și sper să iasă ceva cu potențial bun.

Ghita,

Știu că o stare de conflict nu-i avantajează nici pe copii și nici pe părinți căci relația părinți-copii e una de atașament. Poate aici își găsește loc și compasiunea, În privința responsabilității, el e responsabil pentru ce face chiar dacă responsabilitatea e micșorată de faptul că suferă de o dependență, că a fost în trecut manipulat, păcălit, sub presiune socială să bea. Cam așa e lumea: uneori tragem ponoasele după ceea ce noi înșine am făcut chiar dacă nu suntem responsabili de faptă. Iar sugestia ta cu cartea e bună. Chiar dacă tata nu are obiceiul de a citi și ochi pentru citit, poate nu ar fi rău să stea o astfel de carte în sufragerie.

Mă bucur că peregrinarea mea pe site a fost de folos și că a apărut și o ideea de pus în practică: aceea de a face rost de-o carte și a o lăsa la vedere în sufragerie.
Avatar utilizator

ghita1999
Veteran
Veteran
Mesaje: 864
Membru din: 23 Iun 2013, 23:24
Zile de abstinență: 24,07,2012
Zile de abstinență:
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Dependent de alcool în familie

Răspunsul #7 scris

Mesajde ghita1999 » 01 Feb 2014, 21:25

luci321 scrie:
Ghita,

Știu că o stare de conflict nu-i avantajează nici pe copii și nici pe părinți căci relația părinți-copii e una de atașament. Poate aici își găsește loc și compasiunea, În privința responsabilității, el e responsabil pentru ce face chiar dacă responsabilitatea e micșorată de faptul că suferă de o dependență, că a fost în trecut manipulat, păcălit, sub presiune socială să bea. Cam așa e lumea: uneori tragem ponoasele după ceea ce noi înșine am făcut chiar dacă nu suntem responsabili de faptă. Iar sugestia ta cu cartea e bună. Chiar dacă tata nu are obiceiul de a citi și ochi pentru citit, poate nu ar fi rău să stea o astfel de carte în sufragerie.

Mă bucur că peregrinarea mea pe site a fost de folos și că a apărut și o ideea de pus în practică: aceea de a face rost de-o carte și a o lăsa la vedere în sufragerie.


Primul lucru in relatia cu un alcoolic este ca el trebuie lasat sa suporte consecintele bautului.Nu trebuie sa mai fie ascuns de nimeni,asta e clasica greseala a codependentilor. Pot sa inteleg ca e macinat de faptul ca o omorat un om dar asta nu e un motiv sa iti distrugi viata.Are nevoie sa vada,sa citeasca si povestile altor alcoolici,poate cgiar acest forum.
Te putem ajuta daca vrei sa faci rost de un Bigbook,in functie de unde locuiesti.

Sunt autorul acestui subiect
luci321
Boboc
Boboc
Mesaje: 4
Membru din: 30 Ian 2014, 21:51
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Dependent de alcool în familie

Răspunsul #8 scris

Mesajde luci321 » 01 Feb 2014, 22:46

O să răspund în ordine...

Ilie,

Nu văd decât bine în sfatul tău de a-mi vedea de treabă. A crede că poți face ceea ce, în fapt, nu poți e o dovadă de temeritate (excesivă). Trebuie și să știi să te retragi și să respecți libertatea umană. Dragoste cu forța nu se poate, (bine) spune proberbul.

Copiii sunt/ajung ceea ce sunt părinții nu neapărat dintr-o alegere liberă, ci, adesea, din lipsa alternativei. Omul e construit de obiceiurile lui și obiceiurile sunt faptele repetate. Or, când faci ceva, mai ales lucruri mici, foarte rar iei o decizie pur rațională. Cel mai adesea ești determinat de obiceiurile pe care deja le ai, de dexteritate, de frici sau poate de traume. Iar cum copiii îi au pe părinți ca principali educatori, rezolvă și ei „problemele” vieții așa cum știu de la părinți căci nu le vine nimic altceva în minte atunci când sunt puși în fața deciziei și trebuie să facă ceva. În cazul meu, mă bucur că am avut parte, în cadrul Bisericii și prin studiu personal, de o educație morală alternativă care s-a dovedit, în timp, genuină/adevărată și de mare folos, cu toate paradoxurile omului și problemele comunităților religioase.

Ghita,

Și sfatul tău de a-l lăsa pe tata să suporte singur consecințele obiceiului său e bun, atâta doar că femeile din casă sunt mai „simțitoare” și ele cred că trebuie să îngrijească/ferească ditamai omul de 50 de ani. Mama tatei, de exemplu, nu suporta să fie adusă în discuție dependența de alcool a fiului și mă șantaja să tac cu faptul că tata aduce bani în casă (parțial devărat) ca și cum ar avea dreptul să facă ce vrea, în schimb. Între timp, ea a murit și a scăpat de supărare. Mama, până nu demult, spunea că are și el o plăcere ca și cum „plăcerea” era băutul unei căni de cacao sâmbătă dimineața. Soacra tatei/bunica mea, are povestea cu cine are pâinea și cuțitul. Ele au greșit pentru că nu au fost mai aspre cu tata când era nevoie (să-și retragă sprijinul emoțional), nu au impus limite și nu au pus binele copiilor pe primul plan; de exemplu, nici nu mi-au explicat ce era cu reacțiile/cuvintele ciudate pe care le avea tata și vina/judecata cădea tot pe mine, copilul din casă; am aflat că băutul nu e lucru normal de la un preot mai dedicat la care am mers să mă spovedesc; tot el m-a sfătuit să nu stau prin preajma lui taică-meu când e băut. Unde nu-i cap, vai de picioare. Până la urmă, inteligența nu e un accesoriu: cap toți avem; trebuie și pus la treabă.

Și da, aș vrea să fac rost de Big Book-ul de care zici. Bănuiesc că e o carte de referință în tradiția AA. E, cumva, printre cărțile de aici: http://www.alcooliciianonimi.ro/literatura.htm?
Avatar utilizator

ghita1999
Veteran
Veteran
Mesaje: 864
Membru din: 23 Iun 2013, 23:24
Zile de abstinență: 24,07,2012
Zile de abstinență:
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Dependent de alcool în familie

Răspunsul #9 scris

Mesajde ghita1999 » 01 Feb 2014, 23:28

Vreau sa iti spun ca nu mai are rost sa cauti vinovati.Noi stim ca trecutul nu se mai poate schimba si nu ne mai batem capul cu el.Conteaza doar ce facem azi.
Bigbook e "Alcoolicii Anonimi" si poate fi gasita si cumparata si de pe siteul AA pe care l-ai gasit.Poti sa o si citesti de acolo,dar scopul principal ar fi starnirea curiozitatii tatalui tau.
Tot de pe site poti gasi unde e cel mai apropiat grup,si de acolo poti procura cartea.
Nu ar fi rau sa arunci o privire si pe blogurile Al-Anon de la Iasi,fetele de acolo sunt foarte active si au multe materiale pentru codependenti.
Avatar utilizator

freedom
Veteran
Veteran
Mesaje: 2923
Membru din: 26 Ian 2012, 08:46
Ani de abstinență: 4 ani
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Dependent de alcool în familie

Răspunsul #10 scris

Mesajde freedom » 02 Feb 2014, 14:42

Bine ai venit pe forum, draga Lucian. Eu nu pot sa fac nicio recomandare in ceea ce-l priveste pe tatal tau, poate doar ceea ce s-a mai scris, sa-l faci cumva sa stie ca exista Aliat, AA,Sf Dimitrie Basarabov, Crucea Albastra, Bonusz Pasztor si alte organizatii desprijin, sau sa-i lasi pe undeva o carte. El poate ca e convinsa ca nu e alcoolic, fiindca "nu e ca aia" care zac pe strazi sau in adaposturile primariilor. Poate ca nu este, cum nici eu nu sunt, dar drumul bautului intr-acolo duce si uneori, oamenii strazii sunt mai norocosi fiindca ating fundul de sac si fac ceva pentru ei, in timp ce ceilalti beau sub obladuirea familiei si mor in chinuri.
Am auzit afirmatii din ambele tabere si dau exemple citand aproximativ:
"Cred ca lucrul cel mai bun care mi s-a putut intampla a fost cand am pierdul tutul si am ajuns in strada"-asta am auzit de la un om cu peste 10 ani de abstinenta, care in prezent duce o viata nu doar cu toate la locul lor, dar si cu multa pace sin suflet.
sau
"L-am ascuns cat am putut, l-am motivat la serviciu, am mintit, am ascuns cat am putut de copii ce facea, l-am pensionat cu pile, l-am tinut acasa ca sa nu stie vecinii, i-am dat de baut numai sa nu iasa din curte si sa-l vada lumea, am incercat sa-l inteleg, l-am si certat etc"-asta spune o codependenta care e vaduva de vreo 6 ani si inca face atacuri de panica pe strada, fiindca de boala proprie a dependentei la control refuza sa auda.
Eu am expus acum doua extreme, insa aici pe forum si la grupurile unde merg eu, sunt foarte multe povesti de succes ale unor familii care se recupereaza din aceasata tenebroasa boala.
In ceea ce te priveste, cred ca este esential sa fii Luci si nu fiu de alcoolic si sa mergi pe drumul tau. Tatal tau nu este responsabilitatea ta, cum nici al meu nu este a mea si facem cat putem, insa asa incat ajutorul acordat lor sa nu ne ruineze identitatea. Fiecare om trebuie sa se raporteze la el insusi si la sursa, adica pe vertical. In sensul intelegerii mai bune a fenomenului adictie, sa stii ca atat Aliat, cat si Sf Dimitrie sau Al-anon, au programe foarte bune de terapie pentru cei aflati in aceeasi dilema ca si tine. Merita incercat. E vorba de o discutie initiala si confidentiala, blanda, placuta si gratuita, dar care poate fi un punct de cotitura in abordarea viitoare a problemei tale.
Te imbratisez cu drag si ma bucur ca impartasesti cu noi.
Free :hug:
“Creand lumea perfecta in inima noastra,
putem sa o vedem luand forma si in exterior.”

Înapoi la “POVESTEA MEA”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 15 vizitatori