021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.
Viata fara alcool, viata fara vicii.
Viata fara alcool, viata fara vicii.
Inca de la inceput trebuie sa va spun ca nu am nici o problema cu alcoolul nici eu, nici cei apropiati. Eu nu stiu ce e acela pentru ca pur si simplu nu exista in viata mea! M-am hotarat sa scriu pentru ca e dureros ce citesc in povestile voastre si mi se pare inuman sa traiti calvarul pe care il povestiti.
Ce mi-a sarit mie in ochi: acolo unde au venit sotiile sa ceara ajutor in numele sotilor lor, categoric nu se va rezolva niciodata, pentru ca acestia nu recunosc ca au o problema sau pur si simplu nu doresc sa se lase de baut! Prin urmare, se amagesc singure daca isi imagineaza ca problema va trece de la sine sau daca o discuta aici cu altii. In aceste situatii, nu vad decat o rezolvare: divortul, despartirea.
Din povestile pe care le-am auzit sau pe care le-am citit de-a lungul timpului, am observat ca cele care au avut taria psihica sa rupa pisica in doua si sa se desparta, au fost cele castigate! Celelalte, care s-au pacalit ca va fi bine sau ca se va rezolva, si-au ratat viata!
Este inuman, este strigator la cer ca singura voastra viata pe pamantul acesta, si aceea foarte scurta, sa fie facuta ferfenita de niste persoane care NU doresc sa se vindece, nu doresc sa se ridice, nu doresc sa faca ceva bun cu ei! Daca persoana alcoolica nu constientizeaza ce face si nu doreste sa se lase de bautura, atunci ce rost mai are sa ii stati alaturi? Doar ca sa va risipiti anii si sa ajungeti in pragul mortii numai si numai cu regrete, boli si dureri?
Batalia antialcool nu inseamna numai abstinenta, inseamna terapie, inseamna schimbarea gandirii, inseamna rezolvarea traumelor, inseamna dezvoltare personala, inseamna vointa, ambitie! Daca nu ai un om langa tine care sa le doreasca, inseamna ca acea persoana este sub limita la care se poate numi fiinta umana si in consecinta nu merita sa-i dedici viata!
Si tu, draga Ceci, si tu, draga Staval, nu veti reusi niciodata sa-i convingeti sa se lase de bautura pentru ca ei chiar nu doresc acest lucru! Inversunarea cu care refuza sa intre pe forum, sa ia parte la intruniri sau sa ia masuri, arata ca le place mocirla si chiar nu vor sa schimbe nimic in comportamentul lor! Perioadele in care stau cuminti exista doar din motive de vinovatie pe care o resimt adanc dupa o criza de alcoolism, dar ei stiu ca vor bea din nou, si din nou, si din nou. Apoi, faptul ca nu au o ocupatie, ii face inutili (mai ales pe barbati!), ii face sa se simta nulitati, lipsiti de masculinitate, iar acest lucru determina o noua criza de baut. Un om care nu are motivatie si scop pana la sfarsitul vietii este un om gol, un om expus viciilor, dar mai ales un om moale, fara prea multe ambitii de la viata asta – adica un ratat, ce s-o mai ocolesc!
Voi, cei care acceptati sa stati langa un alcoolic, o faceti pentru ca asa ati trait in familiile voastre dinainte de casatorie - in abuzuri si in postura de victime, voi nu stiti alt model de viata si de-aceea sunteti si veti fi mereu sub tutela unui agresor! Acesta este motivul pentru care va e greu sa va desprindeti, pentru ca toate reperele voastre de viata sunt si ele incorecte (copiii sunt motivatia din capul vostru, ca sa nu va simtiti vinovati ca nu puteti pleca, dar de fapt unicul motiv sunt traumele din psihicul vostru). Cum sa va doriti un trai deosebit, langa o fiinta deosebita, cand toata copilaria v-a fost marcata de traume sau abuzuri?
De-aceea si existati in codependenta, pentru ca voi insiva sunteti defecti (iertati-mi termenul, nu e ca sa va jignesc, ci ca sa subliniez ceva), in sensul ca nu stiti sa va cereti drepturile pentru ca nimeni nu vi le-a oferit cand trebuia sa va dezvoltati, nu stiti ce este aceea stima de sine, ca altfel nu ati suporta sa vi-o calce in picioare constant un alcoolic si un ruinator de vieti inca de la inceputul relatiei voastre, si nu stiti ce este aceea o relatie armonioasa si normala, pentru ca nu ati avut parte de asa ceva niciodata in relatia cu parintii.
Daca vreti sa scapati de iadul acesta, nu il duceti pe alcoolic la terapeut, VA DUCETI VOI LA TERAPEUT! Pana la el, problema e la voi, ca acceptati asa ceva! Sapati adanc sa vedeti ce mecanisme va retin langa un distrugator de vieti si apoi veti vedea totul cu alti ochi.
Problema lipsei sale de stima, a ratarii propriei vieti, a dependentei sale de alcool nu este a voastra, ci a vechii lui familii! Pentru ca nu v-a invatat nimeni niciodata si nu v-a explicat drepturile de fiinta umana, v-ati luat pe umeri o responsabilitate uriasa care nu va apartine! Si o carati ca si cum ati fi obligati sau ca si cum ar fi un blestem! Este doar o alegere, si este gresita pentru ca functionati pe coordonate gresite!
Nu va mai autocompatimiti, faceti ceva, ca viata e scumpa pana in ultima zi. Indiferent ce varsta aveti, 50, 60, 70 etc, aveti dreptul sa fiti fericiti oricand, pana la adanci batraneti, pana in clipa mortii! Iar eu cred cu toata puterea ca un om isi poate schimba viata oricand, la orice varsta, chiar daca intampina obstacole!
Atata vreme cat veti ramane langa acesti oameni bolnavi, ei nu vor lua nici o masura, v-au invatat atat de bine incat stiu ca nu-i veti parasi, deci nici ei nu-si vor schimba vreodata obiceiurile. As avea multe de spus, dar ma opresc aici.
V-am scris din postura omului cu o viata frumoasa si plina de liniste, si care se ingrozeste cand citeste dramele din viata voastra! Viata nu e asa cum o traiti voi, viata este frumoasa, iar cuplul trebuie sa fie unit, sa se iubeasca si sa isi coloreze zilele si noptile, frumos, nu sa si le distruga!
Imi pare tare rau de nenorocirea pe care o traiti zi de zi, dar sa stiti ca puteti sa faceti ceva, ceva bun pentru sufletul vostru!
Nu uitati, daca cel afectat refuza sa faca ceva pentru a se lasa de bautura, atunci voi nu veti reusi niciodata! Iar dumnezeu nu coboara pe pamant sa le schimbe gandirea, sa le trateze viciile, traumele si sa-i transforme in oameni buni si iubitori si fara adictii. Numai oamenii fac ceva in sensul asta! Iluzia ca va fi bine si ca dumnezeu e mare, e asa cum am scris, doar o iluzie, si va ajuta putin pe voi sa rezistati in dezastrul de zi cu zi, dar doar atat. Dumnezeu e mare, dar nu rezolva problemele oamenilor de pe pamant. Oamenii le rezolva. Si nu asteptand, ci actionand!
Ca sa inchei si cu un sfat, daca imi permiteti, salvarea voastra e terapia, ca sa vedeti ce traume va tin langa un agresor, si apoi scuturarea de cei care va macina si va irosesc viata!
Deveniti liberi ca sa puteti fi fericiti! Viata chiar e frumoasa, dar nu in sincope si nu in dureri, ci in pace si armonie! Chiar exista asa ceva, va spune o fiinta care nu cunoaste durerile (voastre) decat din citite si auzite!
Plangandu-va de mila aici unul pe umerii celuilalt nu faceti decat sa stagnati si sa nu schimbati nimic in existenta voastra.
Curaj si porniti la drum sa va recuperati viata, indiferent ce varsta aveti!
Ce mi-a sarit mie in ochi: acolo unde au venit sotiile sa ceara ajutor in numele sotilor lor, categoric nu se va rezolva niciodata, pentru ca acestia nu recunosc ca au o problema sau pur si simplu nu doresc sa se lase de baut! Prin urmare, se amagesc singure daca isi imagineaza ca problema va trece de la sine sau daca o discuta aici cu altii. In aceste situatii, nu vad decat o rezolvare: divortul, despartirea.
Din povestile pe care le-am auzit sau pe care le-am citit de-a lungul timpului, am observat ca cele care au avut taria psihica sa rupa pisica in doua si sa se desparta, au fost cele castigate! Celelalte, care s-au pacalit ca va fi bine sau ca se va rezolva, si-au ratat viata!
Este inuman, este strigator la cer ca singura voastra viata pe pamantul acesta, si aceea foarte scurta, sa fie facuta ferfenita de niste persoane care NU doresc sa se vindece, nu doresc sa se ridice, nu doresc sa faca ceva bun cu ei! Daca persoana alcoolica nu constientizeaza ce face si nu doreste sa se lase de bautura, atunci ce rost mai are sa ii stati alaturi? Doar ca sa va risipiti anii si sa ajungeti in pragul mortii numai si numai cu regrete, boli si dureri?
Batalia antialcool nu inseamna numai abstinenta, inseamna terapie, inseamna schimbarea gandirii, inseamna rezolvarea traumelor, inseamna dezvoltare personala, inseamna vointa, ambitie! Daca nu ai un om langa tine care sa le doreasca, inseamna ca acea persoana este sub limita la care se poate numi fiinta umana si in consecinta nu merita sa-i dedici viata!
Si tu, draga Ceci, si tu, draga Staval, nu veti reusi niciodata sa-i convingeti sa se lase de bautura pentru ca ei chiar nu doresc acest lucru! Inversunarea cu care refuza sa intre pe forum, sa ia parte la intruniri sau sa ia masuri, arata ca le place mocirla si chiar nu vor sa schimbe nimic in comportamentul lor! Perioadele in care stau cuminti exista doar din motive de vinovatie pe care o resimt adanc dupa o criza de alcoolism, dar ei stiu ca vor bea din nou, si din nou, si din nou. Apoi, faptul ca nu au o ocupatie, ii face inutili (mai ales pe barbati!), ii face sa se simta nulitati, lipsiti de masculinitate, iar acest lucru determina o noua criza de baut. Un om care nu are motivatie si scop pana la sfarsitul vietii este un om gol, un om expus viciilor, dar mai ales un om moale, fara prea multe ambitii de la viata asta – adica un ratat, ce s-o mai ocolesc!
Voi, cei care acceptati sa stati langa un alcoolic, o faceti pentru ca asa ati trait in familiile voastre dinainte de casatorie - in abuzuri si in postura de victime, voi nu stiti alt model de viata si de-aceea sunteti si veti fi mereu sub tutela unui agresor! Acesta este motivul pentru care va e greu sa va desprindeti, pentru ca toate reperele voastre de viata sunt si ele incorecte (copiii sunt motivatia din capul vostru, ca sa nu va simtiti vinovati ca nu puteti pleca, dar de fapt unicul motiv sunt traumele din psihicul vostru). Cum sa va doriti un trai deosebit, langa o fiinta deosebita, cand toata copilaria v-a fost marcata de traume sau abuzuri?
De-aceea si existati in codependenta, pentru ca voi insiva sunteti defecti (iertati-mi termenul, nu e ca sa va jignesc, ci ca sa subliniez ceva), in sensul ca nu stiti sa va cereti drepturile pentru ca nimeni nu vi le-a oferit cand trebuia sa va dezvoltati, nu stiti ce este aceea stima de sine, ca altfel nu ati suporta sa vi-o calce in picioare constant un alcoolic si un ruinator de vieti inca de la inceputul relatiei voastre, si nu stiti ce este aceea o relatie armonioasa si normala, pentru ca nu ati avut parte de asa ceva niciodata in relatia cu parintii.
Daca vreti sa scapati de iadul acesta, nu il duceti pe alcoolic la terapeut, VA DUCETI VOI LA TERAPEUT! Pana la el, problema e la voi, ca acceptati asa ceva! Sapati adanc sa vedeti ce mecanisme va retin langa un distrugator de vieti si apoi veti vedea totul cu alti ochi.
Problema lipsei sale de stima, a ratarii propriei vieti, a dependentei sale de alcool nu este a voastra, ci a vechii lui familii! Pentru ca nu v-a invatat nimeni niciodata si nu v-a explicat drepturile de fiinta umana, v-ati luat pe umeri o responsabilitate uriasa care nu va apartine! Si o carati ca si cum ati fi obligati sau ca si cum ar fi un blestem! Este doar o alegere, si este gresita pentru ca functionati pe coordonate gresite!
Nu va mai autocompatimiti, faceti ceva, ca viata e scumpa pana in ultima zi. Indiferent ce varsta aveti, 50, 60, 70 etc, aveti dreptul sa fiti fericiti oricand, pana la adanci batraneti, pana in clipa mortii! Iar eu cred cu toata puterea ca un om isi poate schimba viata oricand, la orice varsta, chiar daca intampina obstacole!
Atata vreme cat veti ramane langa acesti oameni bolnavi, ei nu vor lua nici o masura, v-au invatat atat de bine incat stiu ca nu-i veti parasi, deci nici ei nu-si vor schimba vreodata obiceiurile. As avea multe de spus, dar ma opresc aici.
V-am scris din postura omului cu o viata frumoasa si plina de liniste, si care se ingrozeste cand citeste dramele din viata voastra! Viata nu e asa cum o traiti voi, viata este frumoasa, iar cuplul trebuie sa fie unit, sa se iubeasca si sa isi coloreze zilele si noptile, frumos, nu sa si le distruga!
Imi pare tare rau de nenorocirea pe care o traiti zi de zi, dar sa stiti ca puteti sa faceti ceva, ceva bun pentru sufletul vostru!
Nu uitati, daca cel afectat refuza sa faca ceva pentru a se lasa de bautura, atunci voi nu veti reusi niciodata! Iar dumnezeu nu coboara pe pamant sa le schimbe gandirea, sa le trateze viciile, traumele si sa-i transforme in oameni buni si iubitori si fara adictii. Numai oamenii fac ceva in sensul asta! Iluzia ca va fi bine si ca dumnezeu e mare, e asa cum am scris, doar o iluzie, si va ajuta putin pe voi sa rezistati in dezastrul de zi cu zi, dar doar atat. Dumnezeu e mare, dar nu rezolva problemele oamenilor de pe pamant. Oamenii le rezolva. Si nu asteptand, ci actionand!
Ca sa inchei si cu un sfat, daca imi permiteti, salvarea voastra e terapia, ca sa vedeti ce traume va tin langa un agresor, si apoi scuturarea de cei care va macina si va irosesc viata!
Deveniti liberi ca sa puteti fi fericiti! Viata chiar e frumoasa, dar nu in sincope si nu in dureri, ci in pace si armonie! Chiar exista asa ceva, va spune o fiinta care nu cunoaste durerile (voastre) decat din citite si auzite!
Plangandu-va de mila aici unul pe umerii celuilalt nu faceti decat sa stagnati si sa nu schimbati nimic in existenta voastra.
Curaj si porniti la drum sa va recuperati viata, indiferent ce varsta aveti!
- styx
- Veteran
- Mesaje: 2673
- Membru din: 01 Iul 2014, 20:28
- Zile de abstinență: 30,06,2014
- Ani de abstinență: 10 ani
Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.
Dacă nu stii despre ce este vorba în propoziție de ce îți permiti să dai sfaturi ? Dacă nu ai treabă cu acestă boală ce cauti pe acest forum?Reni scrie:Inca de la inceput trebuie sa va spun ca nu am nici o problema cu alcoolul nici eu, nici cei apropiati. Eu nu stiu ce e acela pentru ca pur si simplu nu exista in viata mea!
Dacă nu ai trecut niciodată prin aceste lucruri de unde stii cum si în ce fel poti trece peste ele? Aici nu-si plange nimeni de milă ci se caută suport moral.
Nu toti alcoolici sunt agresori si violenti. Habar nu ai despre ce vorbesti dar vii si dai sfaturi si dovedesti lipsă de respect fată de suferința oamenilor... însă ai perfectă dreptate, salvarea e terapia, ti-o recomand cu toată căldura !!! :jos-palaria:
Alcoolul nu este raspunsul , el doar te face sa uiti intrebarea!
Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.
Nici eu nu sunt de acord cu Reni...N-am trait intr-o familie marcata de alcool,parintii mei nu au baut, nu am suportat betivii, dar Dumnezeu m-a pus la incercare...Daca omul ar sti ce-l asteapta, bine ar fi! Da, am descoperit cu intarziere ca eu trebuia sa ma schimb, nu aveam nicio putere sa schimb pe altcineva...Terapia mea a fost de folos familiei mele, mie si...Omului meu, multumesc lui Dumnezeu!
Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.
Pfai de mine si de mine, nu pot sa citesc pina la capat postarea ta, scuze! :ras: :ras: Ce vorbesti tu draga doamna sau domn? :surprins: Pai stii tu ce oameni de valoare suntem noi, ca daca ar fi sa pun oameni de incredere si de calitate in orice functie de conducere(inclusiv un Presedinta de tara :ras: ) as vota pt un alcoolic abstinent si crede-ma ca valorile noastre morale sunt mult mai sus decit ale multora. Tu bineinteles ca vorbesti in necunostinta de cauza si este ca si cum as da eu sfaturi la doctori cum sa opereze :ras: :ras: dar pentru ca ti-am spus cit de valorosi suntem , te inteleg si te iert. :zambetoi: Stii ce am invatat eu pe acest forum de cind sunt?(si eu sunt unul dintre cei carora dupa tine nu i-ai mai fi dat nici-o sansa :plans: ) Ca nu este locul meu pe acest pamint sa judec pe nimeni si nici macar Dumnezeu nu ne judeca ci ne iarta si noi trebuie sa invatam din greseli si sa incercam sa nu le mai repetam. Nu suntem la fel ci suntem diferiti. :smecher:
Iti doresc numai bine si Dumnezeu sa te inspire sa ai o minte mai deschisa!!! :jos-palaria:
Iti doresc numai bine si Dumnezeu sa te inspire sa ai o minte mai deschisa!!! :jos-palaria:
Ultima oară modificat 12 Mar 2016, 22:22 de către ilyuta, modificat de 3 ori în total.
Nume anterior: ilyuta
- styx
- Veteran
- Mesaje: 2673
- Membru din: 01 Iul 2014, 20:28
- Zile de abstinență: 30,06,2014
- Ani de abstinență: 10 ani
Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.
Staval si eu am facut psihoterapie timp de trei luni, scrie clar pe topicul meu... M-a ajutat foarte mult, ce mă deranjeaza pe mine este ca vine cineva ca respectiva si da sfaturi cand habar nu are ce se intampla in mintea unui dependent... M-am recuperat dupa ce am suferit o gramada( alcoolismul nu e distractie) si sunt ok si eu si familia mea, mi-am tinut copii in facultate si am o familie frumoasa, am avut probleme datorita bolii si m-am recuperat, punct. NU ti se pare ciudat ca un om care nu are absolut nici o problema cu dependenta sa stea pe aici si ,, de-a lungul timpului” să citeasca povestile noastre? Mie nu mi se pare deloc in regula cred, ca tine de patologia psihiatrica. Si vine si spune ca voi (noi) sunteti defecte!!!
...din respect pentru membrii forumului mă opresc aici .
...din respect pentru membrii forumului mă opresc aici .
Alcoolul nu este raspunsul , el doar te face sa uiti intrebarea!
- george_41
- Senior
- Mesaje: 105
- Membru din: 06 Mai 2015, 21:07
- Zile de abstinență: 04,05,2015
- Ani de abstinență: 2 ani
Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.
Salutare Reni,
m-am amuzat citind postarea ta.Per ansamblu, e ca intr-un banc vechi in care un tip da anunt la ziar la matrimoniale ceva de genul: "Tanar, frumos, bogat, inteligent.Nu caut nimic, doar ma laud."
Trecand peste partea amuzanta, modul tau de gandire este cel "traditional" : "Fa Tantico', da' paraseste-l draga pe nenorocit, sau mai bine ascunde-i bautura, du-l la preot sa se jure ca nu mai bea sau fa ceva, nu mai sta asa ca proasta!"
Poate ca ai dreptate judecand asa, in lumea perfecta in care traiesti, nu stiu ce sa zic.
Dar pentru ca ai scris aici pe forum, unde cei care scriu au nevoie de ajutor, eu te intreb: Cu ce te pot ajuta eu sau altcineva de aici? Daca ai intrebari , pune-le si cineva iti va raspunde.
m-am amuzat citind postarea ta.Per ansamblu, e ca intr-un banc vechi in care un tip da anunt la ziar la matrimoniale ceva de genul: "Tanar, frumos, bogat, inteligent.Nu caut nimic, doar ma laud."
Trecand peste partea amuzanta, modul tau de gandire este cel "traditional" : "Fa Tantico', da' paraseste-l draga pe nenorocit, sau mai bine ascunde-i bautura, du-l la preot sa se jure ca nu mai bea sau fa ceva, nu mai sta asa ca proasta!"
Poate ca ai dreptate judecand asa, in lumea perfecta in care traiesti, nu stiu ce sa zic.
Dar pentru ca ai scris aici pe forum, unde cei care scriu au nevoie de ajutor, eu te intreb: Cu ce te pot ajuta eu sau altcineva de aici? Daca ai intrebari , pune-le si cineva iti va raspunde.
- dani
- Veteran
- Mesaje: 4268
- Membru din: 24 Iun 2012, 00:14
- Zile de abstinență: 20,04,2012
- Ani de abstinență: 5 ani
Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.
Uelcome to the za club Reni!
Meseriasa postarea lui Jorjel...cam asa-i,daca n-ai bai cu haizasu' ce te manca pe tine in freza la noi pe miriste,ca Gugalul nu ni te da numa daca ne cauti.Nu poti sa zi ca ai cautat un site de bricolaj si ai ajuns din greseala aici.
Ii tare usor de pe tusa sa-i zici la madam codependenta ca tre' facuta schimbare de husband titular cu rezerva.Ca trebuie sa fie bine ca sa nu fie rau.Cu teoria ii un pic mai usor...dar practica...Ce uiti tu ii ca boala asta...tangoul asta alcoolic-codependent,se instaleaza perfid si viclean in timp si are multe componente.Mult timp, uneori zeci de ani si se hranesc reciproc.O codependenta iesita dintr-o relatie daca nu face terapie este foarte probabil sa gaseasca unul la fel.De ce?D-aia!Ti-oi explica eu mai incolo,dar s-ar putea sa nu pricepi.
Imi place ca a iesit un ping-pong cu idei pe aici.
O zi minunata sa aveti!
Meseriasa postarea lui Jorjel...cam asa-i,daca n-ai bai cu haizasu' ce te manca pe tine in freza la noi pe miriste,ca Gugalul nu ni te da numa daca ne cauti.Nu poti sa zi ca ai cautat un site de bricolaj si ai ajuns din greseala aici.
Ii tare usor de pe tusa sa-i zici la madam codependenta ca tre' facuta schimbare de husband titular cu rezerva.Ca trebuie sa fie bine ca sa nu fie rau.Cu teoria ii un pic mai usor...dar practica...Ce uiti tu ii ca boala asta...tangoul asta alcoolic-codependent,se instaleaza perfid si viclean in timp si are multe componente.Mult timp, uneori zeci de ani si se hranesc reciproc.O codependenta iesita dintr-o relatie daca nu face terapie este foarte probabil sa gaseasca unul la fel.De ce?D-aia!Ti-oi explica eu mai incolo,dar s-ar putea sa nu pricepi.
Imi place ca a iesit un ping-pong cu idei pe aici.
O zi minunata sa aveti!
Pentru sănătatea economiei naţionale consumaţi cât mai multe produse româneşti.
- Mihai
- Veteran
- Mesaje: 597
- Membru din: 13 Feb 2014, 17:41
- Zile de abstinență: 11,12,2011
- Ani de abstinență: 5 ani
Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.
Bine ai venit pe forum Reni ,
Chiar dacă nu sunt in multe privinte de acord cu tine, ma bucur sa pot citi opinia cuiva din altă lume ,
Observ ca ai o stimă de sine crescută ceea ce e bine, probabil mesajul tău nu a vrut sa fie transmis de la un nivel superior (sau poate ca da ) , mi e imi sună a revoltă împotriva acestui fenomen numit alcoolism.
Sau poate ca ai vrut sa provoci la discuții , sa vezi reacții , ceea ce ai reușit!
Multe femei stă din speranță, intr adevăr șansa sa iesi din alcoolism e foarte mica ( statistic 3 % reușesc , )
Dar cât există speranță, există si reușită.
Dacă e sa vb pe partea medicală, nu noi ne alegem boala, așa cum nici cei bolnavi de cancer nu își aleg boala , eu m am născut alcoolic , alții o dobândesc pe parcursul vieții. Oricum , odată instalata dependenta de alcool ramâi cu ea toată viața chiar dacă nu mai bei deloc ani de zile.
Soția mea nu are un istoric alcoolic al familiei, dar m a cunoscut pe mine și a cunoscut și alcoolismul, i am pus întrebarea de ce nu m a lăsat, sa divorțeze, cum spui tu .
Nu te am părăsit pentru ca te iubesc mi a spus ea .
Si o cred ..,
Si Staval își iubește soțul, la fel si soția lui asido, si Simona si soția lui Dani si soția lui styx si a lui denis , George 41 si mulți alții. .. nu iți mai bate capul cu lucruri care nu le înțelegi, in lumea noastră (paradoxal ) suferința naște iubire, fericire.
Suferim ca sa ne facem bine !
Duminica frumoasa sa ai,
Cele bune,
Mihai!
Chiar dacă nu sunt in multe privinte de acord cu tine, ma bucur sa pot citi opinia cuiva din altă lume ,
Observ ca ai o stimă de sine crescută ceea ce e bine, probabil mesajul tău nu a vrut sa fie transmis de la un nivel superior (sau poate ca da ) , mi e imi sună a revoltă împotriva acestui fenomen numit alcoolism.
Sau poate ca ai vrut sa provoci la discuții , sa vezi reacții , ceea ce ai reușit!
Multe femei stă din speranță, intr adevăr șansa sa iesi din alcoolism e foarte mica ( statistic 3 % reușesc , )
Dar cât există speranță, există si reușită.
Dacă e sa vb pe partea medicală, nu noi ne alegem boala, așa cum nici cei bolnavi de cancer nu își aleg boala , eu m am născut alcoolic , alții o dobândesc pe parcursul vieții. Oricum , odată instalata dependenta de alcool ramâi cu ea toată viața chiar dacă nu mai bei deloc ani de zile.
Soția mea nu are un istoric alcoolic al familiei, dar m a cunoscut pe mine și a cunoscut și alcoolismul, i am pus întrebarea de ce nu m a lăsat, sa divorțeze, cum spui tu .
Nu te am părăsit pentru ca te iubesc mi a spus ea .
Si o cred ..,
Si Staval își iubește soțul, la fel si soția lui asido, si Simona si soția lui Dani si soția lui styx si a lui denis , George 41 si mulți alții. .. nu iți mai bate capul cu lucruri care nu le înțelegi, in lumea noastră (paradoxal ) suferința naște iubire, fericire.
Suferim ca sa ne facem bine !
Duminica frumoasa sa ai,
Cele bune,
Mihai!
" Viata e atat de frumoasa fara bautura, orice alcoolic abstinent poate confirma asta" - Mihai Alcohelp.
Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.
Cei care ati raspuns agresiv, ati facut-o din postura dependentilor care nu vor sa piarda codependentele din mana, ca altfel cine i-ar mai suporta, hrani, spala, calca, ingriji in timp ce ei isi fac de cap cu alcoolul?!?
Am ajuns aici de pe blogul Simonei Tache si nu trebuie sa ai probleme cu alcoolul ca sa ai dreptul sa scrii aici, stimati domni! Am citit povestea lui Asido si a lui Staval, si inca vreo cateva pagini de la subiectele de pe pagina principala.
Faptul ca scrieti la profil ca sunteti abstinenti de X zile mie imi da senzatia ca nu o sa va vindecati niciodata, ca este doar un ragaz pana la criza urmatoare, dupa care o veti lua de la capat la cel mai mic esec de orice natura.
Mi-ati fi creat impresia de barbati puternici in momentul in care ati fi scris ”M-am lasat de alcool pentru totdeauna de X zile!”
Si totusi, in pofida inversunarii domniilor voastre, o sa-mi spun parerea despre acest dezastru. Tot de la Tache am ajuns pe un alt forum unde este scris un decalog si-un pic al asa-ziselor conditii de insanatosire. Le-am citit si am ramas socata de ineptiile cuprinse in acei 12 pasi.
“ 1. Am admis ca eram neputinciosi in fata alcoolului, ca nu mai eram stapani pe viata noastra.
2. Am ajuns la credinta ca o Putere Superioara noua insine ne-ar putea reda sanatatea mentala.
3. Am hotarat sa ne lasam vointa si viata in grija unui Dumnezeu asa cum si-L inchipuia fiecare dintre noi.
4. Am facut fara teama un inventar moral amanuntit al propriei persoane.
5. Am marturisit lui Dumnezeu, noua insine si altei fiinte umane natura exacta a greselilor noastre.
6. Am consimtit fara rezerve ca Dumnezeu sa ne scape de toate aceste defecte de caracter.
7. Cu umilinta, I-am cerut sa ne indeparteze defectele.
8. Am intocmit o lista cu toate persoanele carora le-am facut necazuri si am consimtit sa reparam aceste rele.
9. Ne-am reparat greselile direct fata de acele persoane, acolo unde a fost cu putinta, dar nu si atunci cand le-am fi putut face vreun rau lor sau altora.
10. Ne-am continuat inventarul personal si ne-am recunoscut greselile, de indata ce ne-am dat seama de ele.
11. Am cautat, prin rugaciune si meditatie, sa ne intarim contactul constient cu Dumnezeu asa cum si-L inchipuia fiecare dintre noi, cerandu-i doar sa ne arate voia Lui in ce ne priveste si sa ne dea puterea s-o implinim.
12. Dupa ce am trait o trezire spirituala ca rezultat al acestor pasi, am incercat sa transmitem acest mesaj altor alcoolici si sa punem in aplicare aceste principii in toate domeniile vietii noastre.”
Din 12 pasi, in 7 se vorbeste de dumnezeu. Ce are a face dumnezeu cu ororile pe care le infaptuiesc oamenii? Ce are a face dumnnezeu cu agresiunile pe care le suporta un copil din partea parintilor abuzatori, alcoolici, nealcoolici, dar abuzatori in toate formele?
De ce se pune presiune pe cel care este alcoolic cand de fapt el A DEVENIT alcoolic din cauza unor traume? Daca te nasti intr-o familie functionala, in care primesti iubirea adevarata, respectul si libertatea de a-ti apartine tie, nu ai cum sa devii nici alcoolic, nici consumator de droguri, nici victima cuiva la maturitate, pur si simplu nu ai cum! Ti s-au sadit principii atat de bune, ti-a fost educata o stima de sine atat de mare, incat viata ta va fi una in care vei atinge scopuri, aspiratii, lucruri deosebite, nu una in care sa te ratezi!
De ce este trimis catre dumnezeu cel abuzat si afectat, cand nu dumnezeu repara ce-au stricat oamenii, ci tot oamenii? De ce i se pune o povara uriasa in spate si e lasat sa bajbaie in ceata permanent?
Punctul nr. 2 este derutant de-a dreptul! “Am ajuns la credinta ca o Putere Superioara noua insine ne-ar putea reda sanatatea mentala.” Adica te nenoroceste un parinte vreo 20 ani, apoi esti trimis la dumnezeu sa te repare? Ce e asta? Tot asa cum te-a distrus parintele, tot asa trebuie sa vina un specialist sa-ti desluseasca felul in care ti-a naucit psihicul si ti l-a desfiintat! Daca stai sa te rogi la sfinti, calendare, icoane, niciodata pe lumea asta nu iti vei limpezi mintea care ti-a fost deturnata de la o gandire corecta!
Am ajuns aici de pe blogul Simonei Tache si nu trebuie sa ai probleme cu alcoolul ca sa ai dreptul sa scrii aici, stimati domni! Am citit povestea lui Asido si a lui Staval, si inca vreo cateva pagini de la subiectele de pe pagina principala.
Faptul ca scrieti la profil ca sunteti abstinenti de X zile mie imi da senzatia ca nu o sa va vindecati niciodata, ca este doar un ragaz pana la criza urmatoare, dupa care o veti lua de la capat la cel mai mic esec de orice natura.
Mi-ati fi creat impresia de barbati puternici in momentul in care ati fi scris ”M-am lasat de alcool pentru totdeauna de X zile!”
Si totusi, in pofida inversunarii domniilor voastre, o sa-mi spun parerea despre acest dezastru. Tot de la Tache am ajuns pe un alt forum unde este scris un decalog si-un pic al asa-ziselor conditii de insanatosire. Le-am citit si am ramas socata de ineptiile cuprinse in acei 12 pasi.
“ 1. Am admis ca eram neputinciosi in fata alcoolului, ca nu mai eram stapani pe viata noastra.
2. Am ajuns la credinta ca o Putere Superioara noua insine ne-ar putea reda sanatatea mentala.
3. Am hotarat sa ne lasam vointa si viata in grija unui Dumnezeu asa cum si-L inchipuia fiecare dintre noi.
4. Am facut fara teama un inventar moral amanuntit al propriei persoane.
5. Am marturisit lui Dumnezeu, noua insine si altei fiinte umane natura exacta a greselilor noastre.
6. Am consimtit fara rezerve ca Dumnezeu sa ne scape de toate aceste defecte de caracter.
7. Cu umilinta, I-am cerut sa ne indeparteze defectele.
8. Am intocmit o lista cu toate persoanele carora le-am facut necazuri si am consimtit sa reparam aceste rele.
9. Ne-am reparat greselile direct fata de acele persoane, acolo unde a fost cu putinta, dar nu si atunci cand le-am fi putut face vreun rau lor sau altora.
10. Ne-am continuat inventarul personal si ne-am recunoscut greselile, de indata ce ne-am dat seama de ele.
11. Am cautat, prin rugaciune si meditatie, sa ne intarim contactul constient cu Dumnezeu asa cum si-L inchipuia fiecare dintre noi, cerandu-i doar sa ne arate voia Lui in ce ne priveste si sa ne dea puterea s-o implinim.
12. Dupa ce am trait o trezire spirituala ca rezultat al acestor pasi, am incercat sa transmitem acest mesaj altor alcoolici si sa punem in aplicare aceste principii in toate domeniile vietii noastre.”
Din 12 pasi, in 7 se vorbeste de dumnezeu. Ce are a face dumnezeu cu ororile pe care le infaptuiesc oamenii? Ce are a face dumnnezeu cu agresiunile pe care le suporta un copil din partea parintilor abuzatori, alcoolici, nealcoolici, dar abuzatori in toate formele?
De ce se pune presiune pe cel care este alcoolic cand de fapt el A DEVENIT alcoolic din cauza unor traume? Daca te nasti intr-o familie functionala, in care primesti iubirea adevarata, respectul si libertatea de a-ti apartine tie, nu ai cum sa devii nici alcoolic, nici consumator de droguri, nici victima cuiva la maturitate, pur si simplu nu ai cum! Ti s-au sadit principii atat de bune, ti-a fost educata o stima de sine atat de mare, incat viata ta va fi una in care vei atinge scopuri, aspiratii, lucruri deosebite, nu una in care sa te ratezi!
De ce este trimis catre dumnezeu cel abuzat si afectat, cand nu dumnezeu repara ce-au stricat oamenii, ci tot oamenii? De ce i se pune o povara uriasa in spate si e lasat sa bajbaie in ceata permanent?
Punctul nr. 2 este derutant de-a dreptul! “Am ajuns la credinta ca o Putere Superioara noua insine ne-ar putea reda sanatatea mentala.” Adica te nenoroceste un parinte vreo 20 ani, apoi esti trimis la dumnezeu sa te repare? Ce e asta? Tot asa cum te-a distrus parintele, tot asa trebuie sa vina un specialist sa-ti desluseasca felul in care ti-a naucit psihicul si ti l-a desfiintat! Daca stai sa te rogi la sfinti, calendare, icoane, niciodata pe lumea asta nu iti vei limpezi mintea care ti-a fost deturnata de la o gandire corecta!
Ultima oară modificat 13 Mar 2016, 17:03 de către Reni, modificat 1 dată în total.
Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.
Nr. 3 - “Am hotarat sa ne lasam vointa si viata in grija unui Dumnezeu asa cum si-L inchipuia fiecare dintre noi” – este o alta ineptie, practic il condamna pe cel afectat sa … astepte sa se coboare din cer vindecarea, ceea ce nu se va intampla niciodata!
Insa cel mai destabilizator lucru din toti acesti pasi este ca pun o presiune enorma pe cel care a devenit alcoolic si-l fac vinovat de tot ce i se intampla! Fals! Nu el este vinovat de ce i se intampla, ci cei dinaintea lui, care l-au avut pe mana, i-au distrus sufletul si psihicul si i-au fost modele proaste de urmat in viata! Da, devine si el vinovat din momentul in care afla ce s-a intamplat cu el, ce are de facut, dar nu face nimic! Insa pana la acel punct, e cale lunga, iar descalcirea traumelor si a cauzelor care au dus la alcoolism poate nu se realizeaza niciodata, si asta nu pentru ca nu ar exista informatii si oameni capabili, ci pentru ca din miliardele de informatii, oamenii le aleg doar pe cele care le convin lor. Pentru ca in momentul in care devii dependent de o substanta, trebuie sa-ti scuturi toata viata, toata gandirea, toata perceptia pe care o ai gresita despre orice, si sa te recladesti pe alt sistem de referinta, caci e clar ca cel al abuzatorilor tai a fost unul eronat. Munca este imensa, pentru ca mai ai si obstacolul dependentei fizice pe care trebuie sa o rezolvi, eforturile sunt uriase si de-aceea nu rezista mult pe noul drum si clacheaza, pentru ca practic trebuie schimbat totul!
Nr. 6 - “Am consimtit fara rezerve ca Dumnezeu sa ne scape de toate aceste defecte de caracter” este pur si simplu o abjectie, si o sa explic imediat de ce o numesc asa. Nu numai ca dumnezeu nu poate sa scape un alcoolic de defecte (pentru ca nu el le-a sadit in sufletul copilului si al viitorului alcoolic), dar din nou i se imputa traumatizatului o alta vinovatie, ca el este problema tocmai pentru ca el e defect! Da, defecte de caracter are, dar nu sunt ale lui! Sunt bagajul celor din spatele lui, sunt tot ceea ce a primit ca zestre de la niste abuzatori, sunt “valorile” distorsionate si neconforme cu realitatea ale acestora! In loc sa vina un terapeut sa-i explice: “stii, tu ai defecte, dar nu sunt ale tale, nu sunt din vina ta, aici sunt greseli de educatie si de comportament pe care trebuie sa le corectam impreuna”, vine un diletant care a creat acesti pasi si arunca cu putere in spatele suferindului un sac plin cu acuzatii si neadevaruri!
Nr.7 – “Cu umilinta, I-am cerut sa ne indeparteze defectele” si nr. 11 – “Am cautat, prin rugaciune si meditatie, sa ne intarim contactul constient cu Dumnezeu asa cum si-L inchipuia fiecare dintre noi, cerandu-i doar sa ne arate voia Lui in ce ne priveste si sa ne dea puterea s-o implinim” sunt la fel de nebunesti si care rup mintea-n doua, pentru ca nu dumnezeu indeparteaza defectele si nu prin meditatie iti corectezi urmele lasate de abuzuri si gandirea viciata oferita “cadou” de abuzatori! La fel cum nici nu vei primi vreodata vreun semn de la dumnezeu sa-ti arate voia lui! Divinitatea nu are ce cauta intr-o situatie in care oameni i-au innebunit pe alti oameni! Ii poate ajuta pe cei abuzati doar putin si atat cat sa suporte in continuare ceea ce li se intampla, iluzionandu-se ca va fi bine, dar nu va rezolva concret vreodata ceva!
De ce cred eu ca nu ajuta intrunirile AA la vindecare, ci ofera doar o eventuala mica stagnare si abstinenta? Pentru ca de obicei, majoritatea celor care vin la intruniri nu au viata sociala, sunt izolati, nu au contact cu societatea, nu exista ca indivizi cu drepturi in familia in care traiesc, iar aceste intruniri ii scot din casa, ii aseaza in fata altor oameni facandu-i sa se simta normali, si-i scot putin din depresia in care traiesc. Daca aceste intruniri s-ar face cu un terapeut in mijlocul lor, alta ar fi situatia. Dar in mod normal, rezolvarea o vad individuala si doar cu specialist, nu in turma si nu cu alti oameni care mai de care mai dezumanizati (din nenorocire) si traumatizati. Insa cateva sedinte, 3 luni, 6 luni etc de terapie nu inseamna nimic, pentru ca nu in cateva saptamani, 3 luni sau 6 luni ti s-au strambat tie personalitatea, perceptiile, gandirea, relatia cu tine si cu ceilalti! Cei care te-au distrus, ti-au facut-o in 18, 20, 25 ani, poate si mai mult. Ce s-a stricat in ani de zile, tot in ani de zile se va repara! Iar daca mai punem la socoteala cati alti factori favorizanti trebuie sa existe ca totul sa se indrepte, te apuca durerea de cap! Pai cum sa se duca un tanar dependent de parinti la terapie cand el nu are bani si cand acestia ii urla ca i se baga prostii in cap? Sau cum sa se duca sa fie reparat de specialist, iar la intrarea in casa trebuie sa o ia de la capat cu abuzurile si astfel se duce de rapa tot ce-a facut la cabinet?
Problema incepe din copilarie, inca de la primele interactiuni cu parintii si mediul in care cresti, de-aceea am spus in primul mesaj ca nu este problema codependentilor aceasta povara, desi ei ajung sa duca tot greul, ci este problema celor care i-au “educat” asa de bine incat i-au adus pe calea bauturii! Ca sa te duci inapoi la parinti si sa le dai in cap, iarasi nu e o rezolvare, ca tot tu infunzi puscaria. Rezolvarea este detasarea totala, financiara si emotioanala, apoi repararea gandirii in colaborare doar cu un specialist. Daca te dai pe mana rugaciunilor sau a impostorilor, nu te vei mai repara niciodata.
De ce mai cred eu ca multi se invartit in jurul cozii si tot la alcool ajung, desi au senzatia ca aceste forumuri ii ajuta? Pentru ca o fac dupa ureche si pentru ca nu o fac sub tutela unui om care stie sa le redea sanatatea mentala, dar mai ales gandirea corecta despre tot ce inseamna propria persoana, relatii, traume. Desigur, de la o varsta incolo, cand totul e cronicizat, din pacate nu se mai poate face nimic, iar victimelor nu le mai ramane decat sa astepte sa-i separe moartea.
Insa cel mai destabilizator lucru din toti acesti pasi este ca pun o presiune enorma pe cel care a devenit alcoolic si-l fac vinovat de tot ce i se intampla! Fals! Nu el este vinovat de ce i se intampla, ci cei dinaintea lui, care l-au avut pe mana, i-au distrus sufletul si psihicul si i-au fost modele proaste de urmat in viata! Da, devine si el vinovat din momentul in care afla ce s-a intamplat cu el, ce are de facut, dar nu face nimic! Insa pana la acel punct, e cale lunga, iar descalcirea traumelor si a cauzelor care au dus la alcoolism poate nu se realizeaza niciodata, si asta nu pentru ca nu ar exista informatii si oameni capabili, ci pentru ca din miliardele de informatii, oamenii le aleg doar pe cele care le convin lor. Pentru ca in momentul in care devii dependent de o substanta, trebuie sa-ti scuturi toata viata, toata gandirea, toata perceptia pe care o ai gresita despre orice, si sa te recladesti pe alt sistem de referinta, caci e clar ca cel al abuzatorilor tai a fost unul eronat. Munca este imensa, pentru ca mai ai si obstacolul dependentei fizice pe care trebuie sa o rezolvi, eforturile sunt uriase si de-aceea nu rezista mult pe noul drum si clacheaza, pentru ca practic trebuie schimbat totul!
Nr. 6 - “Am consimtit fara rezerve ca Dumnezeu sa ne scape de toate aceste defecte de caracter” este pur si simplu o abjectie, si o sa explic imediat de ce o numesc asa. Nu numai ca dumnezeu nu poate sa scape un alcoolic de defecte (pentru ca nu el le-a sadit in sufletul copilului si al viitorului alcoolic), dar din nou i se imputa traumatizatului o alta vinovatie, ca el este problema tocmai pentru ca el e defect! Da, defecte de caracter are, dar nu sunt ale lui! Sunt bagajul celor din spatele lui, sunt tot ceea ce a primit ca zestre de la niste abuzatori, sunt “valorile” distorsionate si neconforme cu realitatea ale acestora! In loc sa vina un terapeut sa-i explice: “stii, tu ai defecte, dar nu sunt ale tale, nu sunt din vina ta, aici sunt greseli de educatie si de comportament pe care trebuie sa le corectam impreuna”, vine un diletant care a creat acesti pasi si arunca cu putere in spatele suferindului un sac plin cu acuzatii si neadevaruri!
Nr.7 – “Cu umilinta, I-am cerut sa ne indeparteze defectele” si nr. 11 – “Am cautat, prin rugaciune si meditatie, sa ne intarim contactul constient cu Dumnezeu asa cum si-L inchipuia fiecare dintre noi, cerandu-i doar sa ne arate voia Lui in ce ne priveste si sa ne dea puterea s-o implinim” sunt la fel de nebunesti si care rup mintea-n doua, pentru ca nu dumnezeu indeparteaza defectele si nu prin meditatie iti corectezi urmele lasate de abuzuri si gandirea viciata oferita “cadou” de abuzatori! La fel cum nici nu vei primi vreodata vreun semn de la dumnezeu sa-ti arate voia lui! Divinitatea nu are ce cauta intr-o situatie in care oameni i-au innebunit pe alti oameni! Ii poate ajuta pe cei abuzati doar putin si atat cat sa suporte in continuare ceea ce li se intampla, iluzionandu-se ca va fi bine, dar nu va rezolva concret vreodata ceva!
De ce cred eu ca nu ajuta intrunirile AA la vindecare, ci ofera doar o eventuala mica stagnare si abstinenta? Pentru ca de obicei, majoritatea celor care vin la intruniri nu au viata sociala, sunt izolati, nu au contact cu societatea, nu exista ca indivizi cu drepturi in familia in care traiesc, iar aceste intruniri ii scot din casa, ii aseaza in fata altor oameni facandu-i sa se simta normali, si-i scot putin din depresia in care traiesc. Daca aceste intruniri s-ar face cu un terapeut in mijlocul lor, alta ar fi situatia. Dar in mod normal, rezolvarea o vad individuala si doar cu specialist, nu in turma si nu cu alti oameni care mai de care mai dezumanizati (din nenorocire) si traumatizati. Insa cateva sedinte, 3 luni, 6 luni etc de terapie nu inseamna nimic, pentru ca nu in cateva saptamani, 3 luni sau 6 luni ti s-au strambat tie personalitatea, perceptiile, gandirea, relatia cu tine si cu ceilalti! Cei care te-au distrus, ti-au facut-o in 18, 20, 25 ani, poate si mai mult. Ce s-a stricat in ani de zile, tot in ani de zile se va repara! Iar daca mai punem la socoteala cati alti factori favorizanti trebuie sa existe ca totul sa se indrepte, te apuca durerea de cap! Pai cum sa se duca un tanar dependent de parinti la terapie cand el nu are bani si cand acestia ii urla ca i se baga prostii in cap? Sau cum sa se duca sa fie reparat de specialist, iar la intrarea in casa trebuie sa o ia de la capat cu abuzurile si astfel se duce de rapa tot ce-a facut la cabinet?
Problema incepe din copilarie, inca de la primele interactiuni cu parintii si mediul in care cresti, de-aceea am spus in primul mesaj ca nu este problema codependentilor aceasta povara, desi ei ajung sa duca tot greul, ci este problema celor care i-au “educat” asa de bine incat i-au adus pe calea bauturii! Ca sa te duci inapoi la parinti si sa le dai in cap, iarasi nu e o rezolvare, ca tot tu infunzi puscaria. Rezolvarea este detasarea totala, financiara si emotioanala, apoi repararea gandirii in colaborare doar cu un specialist. Daca te dai pe mana rugaciunilor sau a impostorilor, nu te vei mai repara niciodata.
De ce mai cred eu ca multi se invartit in jurul cozii si tot la alcool ajung, desi au senzatia ca aceste forumuri ii ajuta? Pentru ca o fac dupa ureche si pentru ca nu o fac sub tutela unui om care stie sa le redea sanatatea mentala, dar mai ales gandirea corecta despre tot ce inseamna propria persoana, relatii, traume. Desigur, de la o varsta incolo, cand totul e cronicizat, din pacate nu se mai poate face nimic, iar victimelor nu le mai ramane decat sa astepte sa-i separe moartea.