Cafeneaua lu' Styx

[Aliata]

Buna dimi!

Styx, declicul ala e partea cea mai "brutala" intr-un mod constructiv. Puteam sa jur ca l-am avut anul asta. Am avut o perioada in care eram de neclintit si totul s-a dus asa usor. Culmea, ca am facut-o si la modul constient, cu o nepasare fantastica. Eram constienta ce va urma dupa, chiar am si meditat la asta inainte sa ma ating, dar n-a contat.
Am facut niste greseli atunci, pe care musai trebuie sa nu le ai repet in viitor, daca vreau sa iasa ceva bun.

Vbc, si eu am trecut prin asta, nu o data (cred ca a contat faptul ca n-au fost perioade foarte lungi, incat sa cad in prspastie de tot) si dupa perioade de abtinere, cand o luam de la capat, iar deveneam visatoare. Cred ca are legatura strict cu faptul ca inca mai doream viata asta, inca mai doream sa consum, cu toate ca eram constienta ca "bautul asta controlat" va fi ca o luna de miere:).
In concluzie, si aici nu ma mint pe mine, ca eu nu voi ajunge in viata asta sa-mi rezolv toti "demonii", din pacate, si asta ma defineste ca fiind alcolica, cand nu despre asta e vorba pana la urma, consider ca odata ce ti-ai rezolvat toate traumele emotionale, alcoolismul dispare ca "negura-n basme". Si cum dupa o varsta si fara efort sustinut e cam imposibil, oricum foarte greu, singura metoda e abtinerea! Nimeni nu a devenit abstinent din prima, altii si dupa 20 ani pe uscat, sunt tot la nivelul de abtinere si frica...si e bine si asa.

[Nalina]

Buna dimineata Aliata, buna dimineata tuturor.
E o idee pe care ai mai adus-o in discutie cea cu rezolvarea traumelor emotionale si implicit disparitia alcoolismului. Se pare insa ca lucrurile nu sunt asa de simple. De ce? Pentru ca terapia sau orice alta modalitate de tratament pentru rezolvarea traumelor la nivel emotional, nu actioneaza asupra modificarilor fizice, structurale la care creierul a fost supus datorita consumului abuziv de alcool. Modificari datorita carora apare nevoia de a bea mai mult si mai mult si mai mult. Spun studiile de specialitate ca genul asta de modificari sunt ireversibile de aici si mentinerea aceluiasi efect al alcoolului chiar si dupa 10-15-20 de ani de abstinenta. Undeva in calculator cred ca am salvate cateva articole pe tema asta. Daca te intereseaza sa le citesti caut si le pun.
Posibil ca rezolvarea traumelor sa duca la o acceptare mai lejera a statutului de alcoolic si la a nu mai pune gura pe primul pahar, stiind ce urmeaza si ca nimic nu s-ar schimba in felul de a bea.
Poate e o idee de explorat in cautarile tale.
Toate bune si zile fara alcool sa aveti! Fiti mandri de voi pentru fiecare zi care a trecut in sobrietate chiar de starea psihica sau fizica nu e cea mai placuta!

[Aliata]

Hey, Nalina!
Da, te rog sa le postezi! Orice postare e benefica. Rau n-are ce sa faca.

Da, de acord cu tine, dar depinde foarte mult si de faza in care a ajuns alcoolicul respectiv. Cand ajunge in faza cronica si sta acolo ceva timp, e cam greu sa redevina un om normal, in adevaratul sens al cuvantului, cel putin cand vorbim de sanatatea mintala.
Stateam de vorba acum ceva timp cu o somitate in domeniul asta si imi spunea, ca mai nou, studiile arata ca neuronii se regenereaza in cazul alcoolicilor care nu au suferit daune iremediabile, contrar a ce se credea pana in prezent. Chiar mi-a trimis si materiale in sensul asta pe mail, dar nu eram curioasa la momentul respectiv sa continui discutia. O sa le caut.
Oricum, eu cred in abstinenta senina, am intalnit oameni de genul asta. Foarte putini, ce-i drept. La asta ma si refeream cand spuneam ca dispare "alcoolismul, ca negura in basme". Ma raportam strict la nevoia psihica de a bea sau de a apela la oricare alta adictie pentru a-ti tine amorti durerea, gandurile, furia si ce mai e pe acolo:). De asta bem toti! Well, mai exista si oameni care nu constientizeaza lucrurile astea si intervine vesnica afirmatie: Beau, ca-mi place!".

[Aliata]

In concluzie, la partea medicala nu ma bag, dar la nivel de psihic, exceptand situatiile mentionate mai sus, imi mentin parerea, ca totul vine de acolo.

[Vbc]

Buna dimi!

Styx, declicul ala e partea cea mai "brutala" intr-un mod constructiv. Puteam sa jur ca l-am avut anul asta. Am avut o perioada in care eram de neclintit si totul s-a dus asa usor. Culmea, ca am facut-o si la modul constient, cu o nepasare fantastica. Eram constienta ce va urma dupa, chiar am si meditat la asta inainte sa ma ating, dar n-a contat.
Am facut niste greseli atunci, pe care musai trebuie sa nu le ai repet in viitor, daca vreau sa iasa ceva bun.

Vbc, si eu am trecut prin asta, nu o data (cred ca a contat faptul ca n-au fost perioade foarte lungi, incat sa cad in prspastie de tot) si dupa perioade de abtinere, cand o luam de la capat, iar deveneam visatoare. Cred ca are legatura strict cu faptul ca inca mai doream viata asta, inca mai doream sa consum, cu toate ca eram constienta ca "bautul asta controlat" va fi ca o luna de miere:).
In concluzie, si aici nu ma mint pe mine, ca eu nu voi ajunge in viata asta sa-mi rezolv toti "demonii", din pacate, si asta ma defineste ca fiind alcolica, cand nu despre asta e vorba pana la urma, consider ca odata ce ti-ai rezolvat toate traumele emotionale, alcoolismul dispare ca "negura-n basme". Si cum dupa o varsta si fara efort sustinut e cam imposibil, oricum foarte greu, singura metoda e abtinerea! Nimeni nu a devenit abstinent din prima, altii si dupa 20 ani pe uscat, sunt tot la nivelul de abtinere si frica...si e bine si asa.

Asa este, traumele emoționale trebuiesc rezolvate, înțeleg și confirm cele scrise de tine.
Si eu trebuie sa le rezolv, la mine a fost abtinere 2.9 ani, zilele au fost senine poate unele, dar eu nu am fost senin.

[Aliata]

Merci de confirmare, Vbc.

Ca si in cazul fumatului, n-am avut o perioada asa lunga, din pacate. M-am si apucat mai tarziu, ce-i drept:). Cateodata am impresia, ca trebuie sa treaca ceva ani, pana sa zici halt. In majoritatea cazurilor, aud de perioada 10-20 de ani. Parca sub 10, nimeni nu renunta:).
Dap si la mine a fost strict vorba de abtinere. Aveam zile cand eram atat de bine, cand aveam impresia c-am prins abstinenta de-un picior:), dar la cel mai mic trigger, imediat incepea lupta si constientizam ca e doar abtinere.

[Vbc]

Eu m am apucat la 14 15 ani:(
În clasa 9a fumam, cumparam ,erau pachetele alea mici cu 10 tigari
În perioada de abtinere la alcool greșeam ca mai ironizam uneori pe alții cu probleme fie fumători cand nu fumam, fie băutori cu probleme prieteni de-ai mei...râdeam de ei uneori, desi eu fusesem ca ei sau mai rau,si altele....

[Aliata]

Vbc, nu mai conteaza ce-ai/ce-am facut niciunul dintre noi. Important este c-ai realizat ca ai gresit si-ti pare rau.

[Vbc]

Vbc, nu mai conteaza ce-ai/ce-am facut niciunul dintre noi. Important este c-ai realizat ca ai gresit si-ti pare rau.

Da

[styx]

Seara buna!
Un articol interesant:
"Una dintre reacțiile alarmante ale corpului, ce poate fi o caracteristică a alcoolismului, este nevoia fizică și psihică, la începutul fiecărei zile, de a bea, spune medicul legist Călin Scripcaru."

..."- Când o persoană poate fi numită dependentă de alcool?
Granița este determinată, în majoritatea definițiilor dependenței de alcool, de începerea consumului de alcool dimineața. Persoanele care ajung la un anumit moment al alcoolismului să simtă nevoia de a consuma alcool dimineața... Și simt acest lucru deoarece consideră că nu au curajul sau energia necesară să se reintegreze social în ziua respectivă dacă nu obțin această sedare generată de alcool. Deci, în momentul în care se consumă alcool începând de dimineață, deja vorbim de dependență de alcool. Efectele sunt mult mai grave decât în consumul abuziv de alcool. Și, în general, cu toate metodele terapeutice utilizate, cei cu dependență de alcool sunt mult mai greu de recuperat decât persoanele cu consum abuziv...

link catre articol: https://adevarul.ro/stiri-interne/sanat ... 29948.html