Ajutor! Imi doresc abstinenta.

[Ambasador]

Suntem chiar pe aceeasi lungime de unda, draga mea primavara! Voi salva aceasta melodie in playlistul meu! Unul folosit si pentru miscare, la nevoie. Hihihi!

Cat priveste bunatatea... habar n-am daca ea poate fi educata. Dar exersata, sigur da. La mine vine parca instinctual. Dar nu atat de des pe cat mi-as dori, normal. Retrospectiv vorbind, au sens acum aprecierile tale. Asta ma defineste si in viata de zi cu zi. Acest username, adica. Imi place calea diplomatica a lucrurilor, in general. Chiar asa! Cat mai multa iubire si cat mai putin razboi, cum spun si versurile! :)

In acest sens, doresc sa subliniez un aspect si aici pe forum. Indiferent de cum ne traim vietile dupa acest ecran, cat de greu sau usor ne este, forumul ar trebui sa insemne ceva mai multa seninatate, cu orgolii lasate la usa, cu dispute cat mai putine. La sedintele AA sau la cele de terapie ma gandesc ca nimeni nu cearta pe nimeni. De-a lungul timpului, forumul mi-a fost sprijin, in vremurile lui bune si chiar daca nu a fost terapeutul meu, a fost anticamera ideala in care sa pot rasfoi povesti reale, sa pot lua lectii de viata, sa pot afla pentru prima data ca da, exista viata si dupa alcool. E totusi mare lucru! Cei ignoranti nu au nici macar atat. Noi ne avem pe noi! Aici si acum, chiar daca nu online, in permanenta. Dar ne avem cat de cat! Iar cand nici asta nu este suficient, va exista intotdeauna un spatiu privat, unde daca stim cum, putem primi mai mult ajutor decat credem. Nu e totul pierdut! Fiti buni cu voi, iar bunatatea se va intoarce negresit!

O seara frumoasa tuturor si ganduri bune!


Imbratisari primavaratice.

[primavara]

Suntem chiar pe aceeasi lungime de unda, draga mea primavara! Voi salva aceasta melodie in playlistul meu! Unul folosit si pentru miscare, la nevoie. Hihihi!

Cat priveste bunatatea... habar n-am daca ea poate fi educata. Dar exersata, sigur da. La mine vine parca instinctual. Dar nu atat de des pe cat mi-as dori, normal. Retrospectiv vorbind, au sens acum aprecierile tale. Asta ma defineste si in viata de zi cu zi. Acest username, adica. Imi place calea diplomatica a lucrurilor, in general. Chiar asa! Cat mai multa iubire si cat mai putin razboi, cum spun si versurile! :)

In acest sens, doresc sa subliniez un aspect si aici pe forum. Indiferent de cum ne traim vietile dupa acest ecran, cat de greu sau usor ne este, forumul ar trebui sa insemne ceva mai multa seninatate, cu orgolii lasate la usa, cu dispute cat mai putine. La sedintele AA sau la cele de terapie ma gandesc ca nimeni nu cearta pe nimeni. De-a lungul timpului, forumul mi-a fost sprijin, in vremurile lui bune si chiar daca nu a fost terapeutul meu, a fost anticamera ideala in care sa pot rasfoi povesti reale, sa pot lua lectii de viata, sa pot afla pentru prima data ca da, exista viata si dupa alcool. E totusi mare lucru! Cei ignoranti nu au nici macar atat. Noi ne avem pe noi! Aici si acum, chiar daca nu online, in permanenta. Dar ne avem cat de cat! Iar cand nici asta nu este suficient, va exista intotdeauna un spatiu privat, unde daca stim cum, putem primi mai mult ajutor decat credem. Nu e totul pierdut! Fiti buni cu voi, iar bunatatea se va intoarce negresit!

O seara frumoasa tuturor si ganduri bune!


Imbratisari primavaratice.

Buna dimineata Ambasador si tuturor celor care citesc!
Ce as mai putea adauga eu la asemenea comentariu?
Ca este cel mai pertinent, profund , sensibil si adevarat comentariu scris vreodata intr-o exprimare...de exceptie despre acest Forum care arata inca odata omul bun si frumos care esti , modul tau de gandire si trairi si de asemenea ceea ce reprezinta si a reprezentat acest Forum pt foarte multi carora le-a salvat viata.
Pt. mine care reciteam Pasii din AA dupa care eu m-am ghidat sa devin abstinenta prin lucrurile invatate din povestile adevarate ale celor de pe Forum, asta este Pasul 12 si chiar iti multumesc din suflet pt ca nici nu realizezi cati oameni ajuti prin asta asa cum la randul meu am fost ajutata si-ti spuneam la inceputuri ca asa vei fi si tu intr-o zi si uite ca ai ajuns.Postarea ta este oamenii f sensibili, buni, siceri ,onesti care se confrunta cu acesta problema iar restul pot medita sa ajunga asa.Intr-un grup de oameni de succes daca te alaturi lor tu vei fi urmatorul...si invers...
Si daca ai ajuns sa fii abstinenta de buna seama ca Dumnezeu te vrea fericita intr-o viata care nu este numai lapte si miere dar abstinenti putem sa o gestionam cu intelepciune sa fim fericiti cu bune, cu mai putin bune asa cum ne este data.
Te imbratisez cu drag, OM BUN si frumos !
O zi abstinenta va doresc tuturor!

Si o melodie primavarateca pt tine, Ambasador!
https://www.google.com/search?q=E+prima ... d:84b424ef,

[primavara]

Nu am mai putut aduga la comentariul anterior meu pt ca a expirat scurtul timp... si uite facem si lectii: cand nu poti schimba pe cineva(l-am rugat pe Admin si Paul sa mareasca timpul pt corectare dar se vede ca nu au citit mesajul inca) te schimbi tu si faci ceea ce depinde de tine...
Asadar, forma finala a ceea ce am vrut sa scriu este "te imbratisez cu drag OM BUN si frumos la minte si la suflet"!

[iMarian]

Incearca sa reduci si carne si sa mananci produse vegane, mai nou cu toti hormonii pe care ii pun in animale, ne provoaca diferite dezechilibre in corp

[Ambasador]

În urmă cu 3 ani, eram aici. Eram bine. În urmă cu 3 ani, mă bucuram de seninătate.
Ce s-a întâmplat în acest timp, de când nu am mai scris? Viața personală este așa cum trebuie. Nu au curs necazuri, probleme de sănătate, evenimente triste, dimpotrivă. Și atunci, de ce azi beau? De ce a revenit consumul în serile mele? Ce s-a schimbat? Ce am greșit în abstinența mea? Poate nu eram pregătită pentru ea? Poate nu am tratat-o cu respectul cuvenit? Sunt dovada clară că nu ai niciodată motive să bei. Se întâmplă uite-așa. Doar pentru ca dai voie. Dar de ce dai voie? Cum ajungi la a-ți încarcera sufletul din nou? Nu prea știu. De aceea sunt aici, lângă voi. Nu am niciun răspuns. Nu cunosc motivele reluării consumului meu de alcool și îmi aduce multă suferință lipsa de răspunsuri. Poate dacă aș ști de ce, aș putea să-mi doresc din nou, abstinența..

[Eulcon]

Probabil ca sunt raspunsuri undeva... Eu nu stiu, eu cel mai mult am stat fara alcool 1 an jumate, e mult de atunci..sunt vreo 17 ani. :) De atunci n-am mai putut, am mai reusit o data vreo 3 luni, si de cateva ori 1 saptamana, pana la 2-3 saptamani. In timp, vointa scade, si lasa loc obisnuintelor vechi, chiar resemnarii... Ma mai intreb cateodata, daca nu ma apucam atunci, cum ar fi fost? Ma apucam alta data probabil... nu stiu.
Mi se pare foarte greu sa mentii abstinenta ani de zile, cred ca oricine se poate reapuca, obiectiv privind nici nu e o tragedie, asta e suntem oameni.
Dar se poate mentine, sunt exemple bune aici pe forum. Eu nu sunt un exemplu. Dar n-am baut in seara asta.

[Vbc]

În urmă cu 3 ani, eram aici. Eram bine. În urmă cu 3 ani, mă bucuram de seninătate.
Ce s-a întâmplat în acest timp, de când nu am mai scris? Viața personală este așa cum trebuie. Nu au curs necazuri, probleme de sănătate, evenimente triste, dimpotrivă. Și atunci, de ce azi beau? De ce a revenit consumul în serile mele? Ce s-a schimbat? Ce am greșit în abstinența mea? Poate nu eram pregătită pentru ea? Poate nu am tratat-o cu respectul cuvenit? Sunt dovada clară că nu ai niciodată motive să bei. Se întâmplă uite-așa. Doar pentru ca dai voie. Dar de ce dai voie? Cum ajungi la a-ți încarcera sufletul din nou? Nu prea știu. De aceea sunt aici, lângă voi. Nu am niciun răspuns. Nu cunosc motivele reluării consumului meu de alcool și îmi aduce multă suferință lipsa de răspunsuri. Poate dacă aș ști de ce, aș putea să-mi doresc din nou, abstinența..

Cred ca ai crezut ca poti consuma din nou moderat, bănuiesc, asa am pățit eu cand am reluat consumul dupa 2.9ani...
Acum nu am consumat din 16ian , putin peste 2 luni.... Am visat zilele trecute ca am baut, cand m am.trezit dimineață ma speriasem, eram dezamăgit , pana am realizat ca fusese un vis

[Ambasador]

Probabil ca sunt raspunsuri undeva... Eu nu stiu, eu cel mai mult am stat fara alcool 1 an jumate, e mult de atunci..sunt vreo 17 ani. :) De atunci n-am mai putut, am mai reusit o data vreo 3 luni, si de cateva ori 1 saptamana, pana la 2-3 saptamani. In timp, vointa scade, si lasa loc obisnuintelor vechi, chiar resemnarii... Ma mai intreb cateodata, daca nu ma apucam atunci, cum ar fi fost? Ma apucam alta data probabil... nu stiu.
Mi se pare foarte greu sa mentii abstinenta ani de zile, cred ca oricine se poate reapuca, obiectiv privind nici nu e o tragedie, asta e suntem oameni.
Dar se poate mentine, sunt exemple bune aici pe forum. Eu nu sunt un exemplu. Dar n-am baut in seara asta.

1 an și jumătate nu e puțin deloc. Nici 3 luni, nici săptămânile alea. Asta înseamnă că ai putut – și asta nu dispare.
Cred că ne sperie ideea de „ani de abstinență” și atunci cedăm înainte să începem. Dar poate că nu e despre ani. E despre azi.
Faptul că ai mai căzut nu anulează nimic. Din contră, arată că te-ai ridicat de fiecare dată.
Nu trebuie să fii un exemplu perfect. E suficient că nu ai renunțat de tot.
Și, sincer… uneori cel mai important lucru e exact ăsta: „n-am băut în seara asta”.
Îți mulțumesc Eulcon pentru răspunsul tău!

[Ambasador]

În urmă cu 3 ani, eram aici. Eram bine. În urmă cu 3 ani, mă bucuram de seninătate.
Ce s-a întâmplat în acest timp, de când nu am mai scris? Viața personală este așa cum trebuie. Nu au curs necazuri, probleme de sănătate, evenimente triste, dimpotrivă. Și atunci, de ce azi beau? De ce a revenit consumul în serile mele? Ce s-a schimbat? Ce am greșit în abstinența mea? Poate nu eram pregătită pentru ea? Poate nu am tratat-o cu respectul cuvenit? Sunt dovada clară că nu ai niciodată motive să bei. Se întâmplă uite-așa. Doar pentru ca dai voie. Dar de ce dai voie? Cum ajungi la a-ți încarcera sufletul din nou? Nu prea știu. De aceea sunt aici, lângă voi. Nu am niciun răspuns. Nu cunosc motivele reluării consumului meu de alcool și îmi aduce multă suferință lipsa de răspunsuri. Poate dacă aș ști de ce, aș putea să-mi doresc din nou, abstinența..

Cred ca ai crezut ca poti consuma din nou moderat, bănuiesc, asa am pățit eu cand am reluat consumul dupa 2.9ani...
Acum nu am consumat din 16ian , putin peste 2 luni.... Am visat zilele trecute ca am baut, cand m am.trezit dimineață ma speriasem, eram dezamăgit , pana am realizat ca fusese un vis

Cred că mulți am trecut prin ideea asta cu „pot controla acum”… și de acolo începe, încet, alunecarea. Nu ești singurul.

Dar ce mi se pare important la tine e prezentul: peste 2 luni fără alcool. Asta chiar contează.

Și visul… cred că spune multe. Nu despre slăbiciune, ci despre faptul că o parte din tine nu mai vrea acolo. Faptul că te-ai trezit speriat arată clar în ce direcție vrei, de fapt, să mergi.

Te felicit Vbc pentru abstinența ta și îți mulțumesc pentru mesajul tău!

[Ambasador]

Încă o zi și o noapte cu nefericire pentru mine, cu neputință și întristare că nu găsesc drumul către acel acasă, numit „Seninătate”. Dar poate că nu-mi doresc suficient de mult asta, poate nu sunt încă pregătită să ating un pământ „al făgăduinței”.
Sunt purtată acum de barca aceasta care se clatină în largul unui ocean nesfârșit, pe valuri agitate de un vânt puternic, cumplit. Ce să mă fac? Nu știu. Să mă înec? Desigur, nu. Să mă salvez? Desigur, da. Dar cum?
Parcă nu departe de mine, undeva, zăresc un colac de salvare… Nu-l văd prea bine din cauza ploii torențiale, dar știu că e acolo.
Am nevoie de o proptire pe puntea acestei bărci, să nu alunec. Înecul nu poate fi sfârșitul vieții mele senine. Trebuie să mă salvez, cumva.
Dar poate că salvarea nu vine dintr-un gest mare, dintr-o schimbare bruscă, ci dintr-o clipă de oprire. Dintr-o respirație mai adâncă, dintr-o mână întinsă – chiar dacă e doar a mea.
Dacă nu pot opri furtuna, pot, măcar, să mă țin mai bine. Să nu mai închid ochii. Să nu mai las vântul să decidă în locul meu.
Colacul acela… poate nu e atât de departe pe cât pare. Poate că distanța nu e în mare, ci în mine.
Nu trebuie să ajung la țărm acum. Nu trebuie să salvez totul într-o singură zi. Trebuie doar să rămân la suprafață.
Și poate că, într-o zi, fără să-mi dau seama când s-a întâmplat, furtuna se va domoli. Iar eu nu voi mai fi doar o barcă pierdută pe mare… ci una care a învățat să-și țină direcția și să zâmbească din nou soarelui.
Până atunci, rămân aici. Ținându-mă. Respirând. Și simțind, știind că acel colac nu e doar o iluzie.