Ajutor! Imi doresc abstinenta.

[Ambasador]

Buna dimineataa, Ambasador si te rog sa ma tii de mana si sa nu ma lasi...Va fi bine pt amandoua mai ales ca tu stii ...totul...Imi dai puere, incredere si speranta si uite ca am ochii umezi...Oare de ce ...eu care le am pe toate...De bucurie si tristete...
Apros, intr-un timp imi era jena ca imi exprim sentimentele cu atata sinceritatea dar acum nu-mi mai este...
Daca ar fi sa dau eu premii aici asa cum o faceam in trecut ti ai primi de departe premiul cel mare pt cea care scrie cel mai sincer si frumos pe Forum.Felicitari si tinem aproape, da?
Astazi eu zic sa nu bem!Numai ASTAZI pt ca asta este cheia...Vrei sa stam amandoua pe bancuta si sa povestim , mai bine?
Te imbratisez cu muult drag!
Primavara ta!

Bună dimineața, Primăvara mea…

M-ai găsit acolo unde sunt cea mai adevărată… în locul acela fragil și luminos deopotrivă, unde sufletul nu mai știe să se ascundă. Și poate de aceea mi s-au umplut ochii de lacrimi… lacrimi din toate anotimpurile mele – de dor, de teamă, dar și de o speranță care, timid, începe să înflorească.
Nu mai sunt singură. Nu acum. Pentru că te simt… ca pe o mână caldă care nu mă lasă să cad, ca pe o prezență blândă care îmi șoptește că va fi bine.
Hai să ne așezăm pe băncuța noastră imaginară, sub un cer liniștit, și să lăsăm ziua să respire prin noi. Fără grabă. Fără teamă. Doar azi… alegem să fim aici, acum, conștiente, împreună. Azi nu bem. Azi ne ținem de suflet.
Îți mulțumesc că exiști așa cum ești – sinceră, caldă, luminoasă… ca o primăvară care nu se grăbește, dar vindecă tot ce atinge. Dacă aș ști să dau premii, ți-aș da unul pentru felul în care știi să atingi suflete.
Te îmbrățișez cu toată blândețea mea… și rămân aici, lângă tine.

[Ambasador]

Mă doare sufletul, mi-au dat lacrimile citind ce ai scris. Doare rău cănd nu reușești să renunți la alcool.
De ce bei tu seara?
Atunci ești șingur, te simți în siguranță, știi că nu știe nimeni, secretul tău e bine ascuns.
Oare bei mai mult decât înainte?
Nu există să nu poți să te salvezi, știu cât îți dorești asta.
Sunt cu gândul mereu cu tine.
Maria.

Maria…
Cuvintele tale au ajuns direct acolo unde doare și unde, în același timp, începe vindecarea. Le-am citit cu ochii umezi și cu sufletul descoperit… pentru că ai văzut dincolo de tăceri.
Da… uneori seara aduce o liniște apăsătoare în care mă ascund de mine. Și poate că tocmai de aceea e atât de greu. Simt cum lucrurile alunecă încet, cum consumul crește, cum dimineața vine uneori cu goluri pe care nu le pot umple, nu mi le pot aminti… și asta mă sperie.
Și totuși, undeva adânc, există o dorință tăcută, dar vie, de a ieși la lumină… de a fi bine, de a mă salva.
Faptul că tu ești acolo, că mă vezi și că înțelegi fără să judeci… e ca o lumină aprinsă într-un loc în care credeam că e doar întuneric. Dintr-odată, drumul nu mai pare atât de singur.
Nu știu încă toate răspunsurile… dar știu că azi pot face un pas. Mic, dar adevărat.
Îți mulțumesc că mă ții în gândul tău… mă onorează și, în același timp, mă cheamă să fiu mai atentă, mai aproape de mine.
Și poate… exact de aici începe schimbarea mea..

[tudor]

Dora ,
imi pare sincer rau ca ai revenit la consumul de alcool .
"NUMAI TU POTI REUSII DAR NU POTI DE UNUL SINGUR" este valabil pentru toti care au incercat de unul singur .
Ce urmeaza sunt sugestii pe care le-am urmat si functioneaza.
Mergi la Alcoolicii Anonimi si stai alaturi de invingatori ,fa-ti prieteni ,invata de la ei, impartaseste-ti durerile si bucuriile cu ei si iti va fi usor in abstionenta,Ei pot si oglinda ta si sustinatorii tai daca iti faci prieteni abstinenti.
Ai sa poti dar PENTRU ASTA TREBUIE SA LE CERI AJUTOR .
Orgoliul este cel mai mare dusman al unui depedent de alcool.El spune ca "nu sunt ca aia"si te minte ca poti singura . Daca era asa noi nu scriam pe aici .
Iti doresc sa iti doresti binele si sa treci la actiune in abstinenta
Toate cele bune si abstinenta senina !

[Mădălina]

Cred că ești tot mai bine, așa simt eu.
Cu toții avem fricile noastre, singurătăți, viață în doi eșuată și alte probleme de viață.
Dar, cea mai mare reușită a mea în viață, este că m-am lăsat de băut.
Nu uit, îmi amintesc mereu unde am fost, nu uit ca să nu revin.
Nu uit ochișorii triști ai copilului, când mă vedea băută.
Nu uit zilele de după, când îmi era foarte rău.
Nu uit supărarea care o aveam, că nu pot să nu beau.
O să poți și tu.
Maria.

[sonomariana]

Buna seara Ambasador si tuturor celor care citesc!
Cum as putea eu sa te las cand reprezinti tot ceea ce este mai sensibil, bun si frumos pe lumea asta?Esti sufletul meu perche in sensul ca ma intelegi perfect in tot ceea ce fac si gandesc si intotdeauna mi-ai spus un cuvant de incurajare potrivit care m-a ridicat de la pamant atunci cand aveam cea mai mare nevoie...Pana si tacerile mele le intelegi...Nuu, sub nici o forma niciodata nu voi pleca nici eu de langa tine, stai linistita!
Asadar eu zic sa ne asezam pe bancuta noastra imaGINARA SI SA NE BUCURAM DE SEARA ASTA linistita...si sa nu bem!Ok?
Te imbratisez cu mult drag si te pup,
Primavara
Sera frumoasa linistita abstinenta va doresc tuturor!

PS Tudor iti mulumesc pt cuvintele frumoase si la randul meu iti multumesc cu recunostinta pt prietenia ta...si clar Dumnezeu lucreaza prin oameni...

[Ambasador]

Greșeli nespuse

Aș putea vorbi despre greșeli. Aș putea scrie pagini întregi despre ele. Dar astăzi… astăzi am doar câteva ore senine.
Aș putea să mă simt ca niște firimituri adunate în făraș, risipite și fără rost. Aș putea să cred că vina ar putea deveni, măcar pentru o zi, mai blândă cu mine. Dar… astăzi aleg altceva: las lacrimile să-mi spele, încet, tristețea.
În acest tumult, păstrez în mine o încredere tăcută: voi fi din nou bine. Nu pot concepe alt deznodământ. Cunosc chipul vindecării — l-am mai văzut — și voi păși din nou pe acel drum bătătorit, poate de data aceasta cu mai multă înțelepciune.
Nu port cu mine speranțe iluzorii. Doar credință. Și pași clari, în care acțiunea nu trebuie să lipsească.
Voi încerca, zi după zi, să-mi fie tot mai bine. Am nevoie de asta. Nu mă mai recunosc în starea aceasta — e ca și cum aș trăi viața altcuiva.
Pentru mine, abstinența are ceva din puritatea unui înger. Nu se compară cu nimic. Iar diminețile… diminețile în care te trezești în seninătate, fără durere, cu mintea limpede, când te ridici din pat pe propriile picioare, fără povara vinovăției — acele dimineți sunt adevărata libertate.
Nu, nu mă mai pot întoarce la consum. Nu-mi mai place. Nu mai vreau.
A bea nu este bucurie. Este doar un chin prelung, din care pot ieși într-un singur mod: închizând dopul. Atât. Nu există niciun motiv să-l mai deschid. În acea licoare, urât mirositoare, nu există viață. Doar o amorțeală scurtă, fără amintiri, fără zâmbete, fără conștiință, fără emoții adevărate. Fără… nimic.
Nu mai merită loc în viața mea.
Zilele de cădere sunt cumplite. Uitarea — la fel. Iar privirea copiilor… spune totul. Greșelile din timpul consumului sunt uneori de neiertat.
Cu puțin timp în urmă, copilul meu m-a sunat în apel video să-mi spună că a câștigat din nou medalia de aur la competiția de sporturi de contact. Iar eu… eu nu am fost acolo pentru el. Mi-a fost rușine să-i răspund. Și multe altele, asemenea....
Dar voi putea. Da… trebuie.
Vreau să mă bucur de ei. Și, mai ales, vreau să nu le fie rușine cu mama lor.
Îmi place să stau pe această „băncuță” imaginară și să mă bucur de primăvara. În anotimpul acesta, totul renaște. Totul capătă o nouă șansă.
Așa că îmi ridic privirea și primesc, cu toată dragostea, frumusețea din jur: natura, prietenia, ciripitul păsărilor, o simplă adiere de vânt, poveștile care schimbă destine, umărul oferit la timp… și, mai presus de toate, acest dar neprețuit numit viață.

[sonomariana]

Greșeli nespuse

Aș putea vorbi despre greșeli. Aș putea scrie pagini întregi despre ele. Dar astăzi… astăzi am doar câteva ore senine.
Aș putea să mă simt ca niște firimituri adunate în făraș, risipite și fără rost. Aș putea să cred că vina ar putea deveni, măcar pentru o zi, mai blândă cu mine. Dar… astăzi aleg altceva: las lacrimile să-mi spele, încet, tristețea.
În acest tumult, păstrez în mine o încredere tăcută: voi fi din nou bine. Nu pot concepe alt deznodământ. Cunosc chipul vindecării — l-am mai văzut — și voi păși din nou pe acel drum bătătorit, poate de data aceasta cu mai multă înțelepciune.
Nu port cu mine speranțe iluzorii. Doar credință. Și pași clari, în care acțiunea nu trebuie să lipsească.
Voi încerca, zi după zi, să-mi fie tot mai bine. Am nevoie de asta. Nu mă mai recunosc în starea aceasta — e ca și cum aș trăi viața altcuiva.
Pentru mine, abstinența are ceva din puritatea unui înger. Nu se compară cu nimic. Iar diminețile… diminețile în care te trezești în seninătate, fără durere, cu mintea limpede, când te ridici din pat pe propriile picioare, fără povara vinovăției — acele dimineți sunt adevărata libertate.
Nu, nu mă mai pot întoarce la consum. Nu-mi mai place. Nu mai vreau.
A bea nu este bucurie. Este doar un chin prelung, din care pot ieși într-un singur mod: închizând dopul. Atât. Nu există niciun motiv să-l mai deschid. În acea licoare, urât mirositoare, nu există viață. Doar o amorțeală scurtă, fără amintiri, fără zâmbete, fără conștiință, fără emoții adevărate. Fără… nimic.
Nu mai merită loc în viața mea.
Zilele de cădere sunt cumplite. Uitarea — la fel. Iar privirea copiilor… spune totul. Greșelile din timpul consumului sunt uneori de neiertat.
Cu puțin timp în urmă, copilul meu m-a sunat în apel video să-mi spună că a câștigat din nou medalia de aur la competiția de sporturi de contact. Iar eu… eu nu am fost acolo pentru el. Mi-a fost rușine să-i răspund. Și multe altele, asemenea....
Dar voi putea. Da… trebuie.
Vreau să mă bucur de ei. Și, mai ales, vreau să nu le fie rușine cu mama lor.
Îmi place să stau pe această „băncuță” imaginară și să mă bucur de primăvara. În anotimpul acesta, totul renaște. Totul capătă o nouă șansă.
Așa că îmi ridic privirea și primesc, cu toată dragostea, frumusețea din jur: natura, prietenia, ciripitul păsărilor, o simplă adiere de vânt, poveștile care schimbă destine, umărul oferit la timp… și, mai presus de toate, acest dar neprețuit numit viață.

Buna dimineata Ambasador si tuturor celor care citesc!
Multi ani la rand m-am invinovatit si eu pt multe, unele meritate altele nu si ma simteam ca nu merit sa fiu fericita si nici nu eram...
In afara de moarte toate situatiile au o rezolvare ceea ce este si in cazul tau si odata ce ai vazut fata abstinentei ti-o doresti cu ardoare si cu siguranta vei ajunge din nou la ea...Nu degeaba exista un set de pahare de consumat alcool pe care scrie, orava...pt ca asta reprezinta pana la urma pt toti cei cu acesta problema...Si nu uita, cea mai rea zi din abstinenta este infinit mai buna decat cea mai buna zi de consum, spun inteleptii si cei care stiu asta...
Si sa stii ca nu exista pedeapsa pe pamant care sa nu poate fi iertata de Dumnezeu...asadar mergi inainte cu credinta si totul va fi bine, garantez...!
Te imbratisez cu drag,
Primavara