Alcool

[Ana M]

Asa-i ai dreptate. Am să încerc și eu la Alcoolicii Anonimi. Am să mă schimb, ca să nu mai aibă pretexte pentru a mai bea, dar fără a îi mai permite să mă lovească. E foarte greu dar trebuie să avem speranță și încredere că o schimbare mare va veni doar cu voința lui. Iar fetița e atașată de el când e treaz vorbește cu el dar când e amețit se retrage...copii simt totul. Uneori regret că l-am ales dar vedem pe parcurs dacă am cu cine să fac o schimbare în bine. Mai am forță și optimism în mine. Mulțumesc că existați pe acest forum.

[tudor]

Buna seara, Ana !
Daca s-a intarziat cu raspunsul la prima mea postare a fost ca nimeni nu dorea sa te duca in eroare asa ca am scris cei care avem ceva ani de abstinentasi o persoana mai potrivita a fost JOy care a scris mai concret decat mine in zece paginI

Buna Ana ... incepe de undeva sa schimbi ceva:in primul rind nu te mai lasa atinsa si nu mai accepta acest tratament barbar din partea lui, nu mai sta cu gura pe el pt ca va face exact invers, asta este in firea alcoolicilor,incepe sa ai grija de fetita voastra si de tine in primul rind iar pe el lasa-l sa faca ceea ce vrea, fii blinda dar fara a-l mai sustine.

Adica ai grija de tine si nu -i mai intretine bautul .Fi demna si apara-te ,legea este de parte ta si a fetitei voastre.
Nu iti mai face griji ce zice soacra ori alta lume despre tine Ei nu traiesc chinul tau si al fetitei . Citeste mult depre codependenta .Daca doresti materiale depsre codependenta scrie-mi un e-mail de contact pe adresa [...] si iti voi da de citit materiale scrise de persoane codependente care au trecut prin ce treci tu acum .
Toate cele bune va doresc !

"Concentrându-ne energia asupra lucrurilor care stau în puterea şi responsabilitatea noastră de a controla, lăsând tot restul, ne facem comportamentul mai pozitiv şi mai eficient. Nu mai pierdem timpul şi energia, încetăm să ne mai simţim frustraţi şi mizerabili. Începem să avem grijă de noi în cel mai adevărat şi mai bun sens al cuvântului..."
Alegerea fericirii

În mod ironic, cu cât încercăm mai mult să îi controlăm pe alţii, cu atât suntem noi mai controlaţi de ei. Sentimentele noastre devin reacţii, în loc să reflecte alegeri autentice. Fericirea pentru noi se transformă astfel în clipe trecătoare de confort, care depind de dispoziţia şi comportamentele altora.
Fericirea este o alegere. Putem alege să lăsăm deoparte încercările de a controla oamenii, relaţiile, situaţiile, şi prin urmare să ne eliberăm de sub influenţa acestora. Putem alege să dăm drumul mâniei şi resentimentelor când alţii nu fac cum vrem noi. Putem alege să ne trăim viaţa, şi să lucrăm la propria creştere spirituală.
Fericirea nu înseamnă obligarea altora să ne facă pe plac. Ea se naşte din alegerea liniştită de a accepta lucrurile asupra cărora nu avem putere, şi de a ne concentra pe cele pe care le putem schimba - în noi înşine.

Aleg fericirea prin a acţiona în numele meu, nu prin a răspunde la comportamentul altora.

A avea grijă de alţii

În unele relaţii, ne-am asumat răspunderea sau am luat decizii pentru alţii. Poate am minţit pentru ei sau le-am acoperit faptele, am îndepărtat consecinţele alegerilor pe care le-au făcut, sau i-am copleşit cu sfaturi nedorite. A da drumul acestor comportamente ne poate părea iresponsabil. Am crede că alţii nu se descurcă fără ajutorul nostru. Suntem siguri că lumea se va prăbuşi peste ei dacă îi lăsăm pe cont propriu.
Poate că putem lua decizii mai bune ca alţii, dar asta nu are importanţă. Nu este responsabilitatea noastră să ne implicăm în hotărârile şi problemele altora. Chiar dacă fac greşeli, nu trebuie să luăm decizii pentru ei.
A da drumul acestor lucruri şi a-l lăsa pe Dumnezeu să preia problemele altora, ne dă posibilitatea să ne ocupăm de noi înşine. Şi chiar cu ajutorul lui Dumnezeu, problemele noastre sunt singurele de care ne putem ocupa eficient.

Am încrederea că Dumnezeu îi ajută pe alţii să-şi poarte de grijă.
Nu sunt victimă

Dacă relaţiile din trecut ne-au făcut rău în copilărie sau mai târziu, poate ne vedem ca victime. S-ar putea să dăm voie altora să abuzeze de noi în multe feluri, simţind pe undeva că aşa trebuie.
Dar putem trece peste acest comportament auto-distructiv. Imaginea noastră despre sine trăieşte în mintea noastră, şi ne stă în putere să o schimbăm. Nu suntem victime decât dacă ne vedem aşa. Chiar dacă nu ne putem apăra faţă de abuzul din trecut, asta nu ne face victime în prezent.
Abandonarea imaginii noastre deformate ne va schimba comportamentul. Ne vom vedea ca fiinţe întregi şi responsabile. Vom accepta lucrurile pe care nu le putem schimba, şi le vom schimba pe cele care stau în puterea noastră.

Nu sunt o victimă.


Anotimpuri

În natură, fiecare anotimp cedează graţios locul următorului

[Ana M]

Mulțumesc Tudor pentru sfaturi. Azi mi-a furat cardul cu economiile noastre vreo 10000 de lei că eu aduceam banii n casa și a plecat la părinții lui în seara asta..cu pretext că merge la spital să se interneze. Halal de om, m-a lovit în seara asta și părinții mei l-au alungat de aici. Îmi pare RAU că își bate joc de câte am făcut pentru el. O să se termine și banii și tot, dar eu nu îl mai iert. I-am vrut binele tot timpul dacă m-ai crede, câte am putut face pentru omul ăsta. Păcat că mi-am pus toată încrederea și bunătatea mea în el, de asta își bate joc de mine. O să am nevoie probabil de consiliere psihologică. Așa e nu trebuie să fiu o victimă. Mai am niște economii la CEC am să văd dacă mai sunt măcar să le iau pentru copil, n-am muncit atâta timp în zadar că să își bată joc de munca mea. Vezi? Proastă am fost în toate...

[Ana M]

Și asa-i nu sunt o victimă... Eu sunt o mamă care copilul meu are nevoie de mine sănătoasă, nu bolnavă. Până la urmă banii se fac, dar anii mei trec cu unul care își bate joc... Și ție bravo, felicitări că ești abstinent de alcool. Eu am incercat și cu vorbă bună și tratament și toate, dacă n-am cu cine... păcat de anii ăștia ai mei. Am doar 28 dar ăștia 8 ani în căsnicia asta m-au făcut neom dacă mă crezi.

[Ana M]

Nu cred că se poate mai jos de atât. Da realizez că dacă nu erau părinții mei ajungeam la spital sau Doamne ferește în mormânt, iar copilul îmi suferea enorm. Părinții mei m-au ajutat cu copilul până acuma dar pentru el tot părinții lui sunt buni deoarece acolo poate consuma când vrea alcool, nu-l mai știe nimeni. Știi mă doare că bea, plânge și apoi toți rad de el, dar nu m-o ascultat să termine cu asta. L-am implorat, am plâns, am zis că îl sprijin să mergem la spital, să își revină în toate dar nu o vrut. Sunt tânără am toată viața înainte, iar copilul mi-a spus că ce bine e fără tată, că nu îi place deloc când e beat. Avea nevoie de ajutor dar dacă nu vrea să meargă la un psihiatru. Ce puteam eu mai mult? Forțat la spital nu ai cum. N-am să-l mai caut, să facă ce vrea de acuma. Cu calm și relax psihic alegeri înțelepte o să iau.

[tudor]

Bună dimineața, Ana!
Îmi are rău că treci prin aceste încercări.
Ai grijă ce alegeri faci .și ține de ele.
Dacă iei o decizie nu te răzgândi pentru că te va vedea slabă. Nu te mai lasă înduioșată de lacrimile lui. Șantajeaza emoțional. Stiu ce spun pentru ca nici eu nu am fost "ușa de biserica. Ar spune orice numai să nu suporte consecintele băutului său.
Fă tot ce este bine pentru tine so copilul tau...
Iti scriu diseară mai multe.
Fi tare !
Doamne ajută!

[Ana M]

Bună dimineața Tudor. Da așa este mă șantajează emoțional. Decizia o luat-o el că a plecat, dar și eu nu îl mai accept așa și nu îi mai întrețin băutul. De fapt și părinții mei mi-au zis că dacă îl mai primesc înapoi după ce mi-o făcut pot să plec și eu cu el, mai ales la ce mi-o făcut aseară. Copilul are nevoie de liniște, de bucurii, de pace și armonie in familie nu de un astfel de tată iresponsabil. Da știu că tot timpul o fost o scuză pentru băutura lui. Adică beau că sunt obosit, că una mică nu strică, că n-avem casa noastră, că stau cu socrii, că tu ții cu părinții tăi, că eu nu sunt femeie, că sunt curva, că știu toți că el bea că eu le-am zis, deși e vizibil totul, că eu nu-s mamă pentru copil. Știi m-am împărțit în a fi soția ideală, asculta-i problemele, ajută-l cu ce poți, fii mamă că și fetița are nevoie de mine, plus servici și treburi casnice. Dar pana mea la mine cine se mai gândește? Mama mea care îmi spune că pot crește un copil singură și să-i las banii, pentru că ea nu m-a crescut și m-a ținut în școală că să își bată joc altul de mine, că eu nu trebuie să am viata ei. Fratele meu din Spania care mi-a zis că mă ajută cu tot ce am eu nevoie pentru că o ajuns să își bată joc de propria lui familie, colega mea de muncă care la fel mă sprijină dacă am nevoie de ceva și voi cei de pe forumul asta cu care îmi împărtășesc trăirile. Adică să fiu tare gata cu toate manipulările lui. O zi bună să ai Tudor.

[Andreea S]

Buna dimineata, Ana!
Imi pare foarte rau ca trebuie sa treci prin aceste momente.
Iti doresc sa iti gasesti puterea sa treci cu bine peste acest eveniment.
Vreau sa te rog sa nu cumva sa te consideri vinovata pentru aceasta situatie neplacuta. Ceea ce ai facut pana acum a fost ceea ce ai crezut tu ca este mai bine pt voi amandoi dar acum e momentul sa faci ceea ce e mai bine pt tine si copilul tau. Imi permit sa iti fac urmatoarea recomandare: da-ti timp si fii la fel de intelegatoare cu tine asa cum ai fost fata de sotul tau pana acum!
Te imbratisez si fruntea sus!
Cu totii iti suntem alaturi!

[Ana M]

Mulțumesc frumos pentru sfaturi. Deja încep să fac mai mult, mi-e frică pentru liniștea și sănătatea mea,tremur toată de aseară așa că am apelat la un avocat. Aveam un cont comun la CEC și el m-a schimbat ca imputernicit, azi dimineață a pus pe mama lui împuternicirea. Ce om, cum am putut trăi cu el atâția ani și în cine mi-am pus încrederea cu economiile noastre. Dacă era om ne înțelegeam de bun comun toate nu așa. Banii se fac dar sănătatea fetiței mele și a mea nu mi-o mai dă nimeni, plus anii ăștia ai mei. Nu trebuia să îi permit nici măcar o palmă, că apoi să fie pumni, tras de păr și ochi vineți. Faptul că am fost o victimă subconștientul meu parcă tot pe el îl vrea dar va trece și asta...pentru că m-am învățat cu pumni și palme de asta.

[Ana M]

Mulțumesc sfaturile voastre sunt bune. Dar am ajuns și eu la concluzia că nu merită omul ăsta nimic, asta nu e iubire de tată, de soț ci e bătaie de joc sincer. Adică punct, am fost la avocat privind abuzul asupra noastră, să îmi protejez copilul de un astfel de om și n-avea niciun drept să mă scoată afară de la economiile noastre, asta e abuz și e un măgar fix așa mi-a zis avocata. Cu ce drept și-o însușit el toți banii familiei? El profită de faptul că are dreptul la ele și o schimbat pe numele lui și a mamei lui. Dar toți anii ăștia oare cine o avut grijă de el, cine a spălat, călcat, mâncare, a muncit numai el atâta? Oare cu mama lui o trăit, cu ea o lucrat, cu ea s-o culcat în pat? Eu am 2 ani jumate de când lucrez și datorită faptului că am fost chibzuită am făcut economii. Dumnezeu vede tot, dar el va avea de pierdut nu de câștigat cu toate astea. Eu deja gata nu mai accept nimic, îmi fac dreptate pentru că merit, dar mai ales fetița mea dragă.