Prudenţa în privinţa "ocaziilor" cu băutură
Am găsit câteva căi prin care să ne simţim bine la ocazii de societate, fără să bem, printre oameni care beau.
În Capitolul 8, am vorbit despre a ţine sau a nu ţine băutura în casă, după ce ne-am decis să încetăm băutul. Recunoşteam acolo faptul că trăim într-o societate în care majoritatea oamenilor beau şi ca - să fim realişti - nu ne putem aştepta ca acest fapt să se schimbe. Toată viaţa, ni se vor prezenta ocazii cu băutura. Probabil că vom vedea zilnic oameni care beau, vom vedea localuri şi vom vedea şi auzi reclame nenumărate, care incită la băutură.
Nu ne putem baricada împotriva acestei multitudini de sugestii şi nu ne serveşte la nimic să ne plângem de existenţa lor. Nu simţim nici nevoia, nici dorinţa de a-i opri pe alţii de la a bea. De asemenea, am descoperit că nu trebuie să ne lipsim de plăcuta companie a unor prieteni nealcoolici, care consumă alcool, la un eveniment. Deşi este prudent ca, la începutul abstinenţei, să petrecem mai mult timp cu prieteni nebăutori, nu dorim să ne retragem din lume pentru totdeauna numai pentru că atât de mulţi oameni beau. Cei care nu pot mânca peste sau nuci sau carne de porc sau căpşuni, nu se refugiază în peşteri, din acest motiv. De ce am face-o noi?
Dacă mergem la un bar sau la un restaurant sau un club, în care se serveşte alcool?
Da - după câteva săptămâni sau luni de abstinenţă, când avem un motiv legitim de a ne afla în asemenea localuri. Dacă avem de aşteptat nişte prieteni timp de o oră, nu vom petrece acea oră cocoţaţi pe scaunul barului, sorbind dintr-o coca-cola. Dar, dacă prezenţa noastră acolo se explică printr-o întâlnire de afaceri sau un eveniment de societate, participăm activ, fără să bem alcool.
În primele luni de nebăut, este probabil o idee sănătoasă să ne ţinem departe de vechii prieteni de pahar şi de locurile prin care obişnuiserăm să bem; este de asemenea sănătos să găsim scuze rezonabile, pentru a nu participa la petreceri la care consumul de alcool este principalul divertisment. Este deosebit de important să ne ferim de astfel de "ocazii", dacă perspectiva de a participa la ele ne face să ne simţim nervoşi.
Dar, mai devreme sau mai târziu, va veni un moment în care, dintr-o datorie de familie sau de afaceri ori din prietenie, ne vom simţi obligaţi să mergem - sau poate vom avea dorinţa de a merge. Pentru a face ca aceste ocazii să fie tolerabile, chiar dacă ne abţinem de la alcool, am elaborat diverse procedee care ne ajută. În acest caz, ne referim, în primul rând, la acele petreceri cu mulţi invitaţi, la care băutura curge gârla.
ne temuserăm că va crea.
Exista o excepţie. Din când în când, un băutor înrăit se va apuca să ne "fitilească" pe tema abstinenţei. Mulţi ajungem să credem că o asemenea atitudine este dubioasă. Oamenii civilizaţi, politicoşi, nu trăncănesc fără încetare despre ceea ce beau sau nu, ce mănâncă sau nu, alţii. Doar cineva imatur procedează astfel, nu-i aşa? Ni se pare ciudat ca cineva să forţeze un om să bea, când omul nu vrea să bea; şi, de ce ar dori cineva ca un om care a avut o problemă gravă cu băutul, să bea din nou?
Învăţăm să ocolim clar asemenea persoane. Dacă ele se luptă cu propriile dificultăţi psihologice, le dorim să se facă bine. În ce ne priveşte, nu este nevoie să ne justificăm drumul ales, faţă de aceste persoane - nici faţă de nimeni altcineva. Nu contrazicem asemenea oameni şi nu încercăm să le schimbam părerile. Şi aici, atitudinea noastră este aceea de "traiste şi lasă-i şi pe alţii să trăiască".
Să ne întoarcem acum la întrebările politicoase şi nevinovate, puse din bune intenţii, de prieteni şi rude şi la răspunsul nostru. Exista tot atâtea căi de a le răspunde, câţi nebăutori. Propria inteligenţă vă va conduce spre răspunsul cel mai bun şi cu care vă simţiţi cel mai confortabil.
Dacă simţim nevoia să explicăm de ce nu bem, încercăm s-o facem fără să minţim şi într-un mod în care ceilalţi pot înţelege şi accepta repede. De pildă, există acele faimoase scuze, precum: "din motive de sănătate", "sunt la regim" şi "ordin de la doctor". Majoritatea dintre noi, într-o împrejurare sau alta, am primit această recomandare de la un medic, verbal sau în scris.
Alte expresii oneste sunt:
"Eu mi-am făcut norma", "mi-am făcut plinul" sau "alcoolul şi cu mine nu suntem neamuri bune".
celorlalţi asupra faptului că nu bem alcool, arătând cu degetul spre paharul cu suc de pe tavă, spunând tare: "Asta-i pentru tine".
Este drăguţ din partea lor că vor să ne ajute iar noi ne concentrăm asupra dorinţei lor de a fi amabili. Să fim cinstiţi, nu le putem pretinde să înţeleagă pe loc cum ne simţim noi. Unii nici nu putem spune cum ne simţim, până după ce am acumulat mai mult timp în abstinenţă, deci până nu a dispărut stânjeneala excesivă, resimţită în societatea oamenilor.
Natural, preferăm să fim lăsaţi să decidem ce vrem să facem,
120 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
între cei patru pereţi ai camerei noastre, discret, nicidecum în public. Dar dacă devenim prea sensibili la ce spun sau fac alţii, aceasta nu ne dăunează decât nouă înşine. Este mai bine să zâmbim şi să răbdăm, aşteptând să treacă momentul penibil. De obicei, nu durează mai mult de cinci minute. Poate că mai târziu, când suntem din nou calmi, putem explica celui care a spus prea multe că îi apreciem grija, dar că ne-am simţi mult mai bine, dacă ne-ar permite să ne "scuzăm" singuri. Putem adăuga faptul că dorim să exersăm cum să ne protejam în societate, pentru ca nimeni să nu se mai teamă pentru noi, când suntem lăsaţi singuri.
După trecerea unui timp mai îndelungat în abstinenţă, mulţi dintre noi atingem un stadiu de confort real cu şine şi cu prezenţa alcoolului în preajma; atunci, suntem suficient de netensionaţi, ca să spunem adevărul gol-goluţ - că suntem "alcoolici recuperaţi" sau că suntem în A.A..
Aceasta dezvăluire despre sine, făcută confidenţial, de la om la om, nu intra în nici un conflict cu tradiţia A.A. a anonimatului, care sugerează să nu dezvăluim acest fapt despre altcineva, ci numai despre noi înşine şi să evităm orice publicitate în mass-media.
Atunci când putem vorbi despre problema noastră cu inima uşoară, această este o dovada a faptului că nu avem nimic de ascuns şi că nu ne ruşinăm că suntem în recuperare dintr-o boală; de asemenea, ne va ajuta şi la întărirea respectului de şine. Astfel de declaraţii îndepărtează nemilosul stigmat pus pe nedrept, de către oameni ignoranţi, asupra celor afectaţi de boala noastră şi ajută la înlocuirea noţiunii învechite, stereotipe, despre "alcoolici", cu percepţii mai realiste.
În treacăt fie spus, o asemenea declaraţie convinge adesea pe altcineva de faţă, care vrea să-şi depăşească problema băutului şi se află în căutare de ajutor.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 121
Acum, un ultim cuvânt asupra ocaziilor cu băutură. Mulţi dintre noi, când presiunile de a bea au devenit neplăcut de puternice, au avut curajul să formuleze o scuză şi să plece, indiferent de ce au gândit ceilalţi. La urma urmelor, este în joc viaţa noastră. Noi trebuie să luăm toate măsurile necesare, pentru a ne păstra sănătatea. Iar reacţiile altora sunt problema lor, nu a noastră.
