Păcatul şi dependenţa

[tudor]

Atunci când luăm în considerare sănătatea mentală, umanitatea judecă, de obicei, diferit actele infracţionale comise de o persoană care nu este în deplinătatea facultăţilor mentale, văzându-le ca diferite; în cazul lor se procedează altfel decât atunci când persoana care le-a comis e cunoscută a fi într-o bună stare de sănătate mentală.
Cu toate astea, pentru alcoolicul activ, această perspectivă nu este la fel de clară. Mulţi oameni care întâlnesc un băutor nu se vor gândi automat la acea persoană ca fiind bolnavă, chiar dacă poate sunt de acord că acesta suferă de o boală. Din contră, mulţi oameni presupun automat că o persoană beată este o persoană rea, periculoasă pentru alţii şi pentru sineDacă cineva comite o infracţiune în timp ce e nebun, cele mai multe sisteme legale îi vor acorda circumstanţe atenuante. Criminalii nebuni sunt mai degrabă îngrijiţi decât executaţi şi multe sisteme penale au, tocmai cu acest scop, închisori psihiatrice.
Nimeni nu ar pune la îndoială faptul că un alcoolic activ este nebun. Chiar alcoolicul însuşi se simte nebun, mare parte din timp. Cu toate astea, mare parte a nebuniei sale provine din faptul că refuză să-şi asume responsabilitatea pentru faptele sale. Cu alte cuvinte, pe când cineva ajunge să fie beat, nebunia lui este evidentă pentru toată lumea. Dar atunci când este treaz, alcoolicul nu pare nimănui ca fiind nebun, până în momentul în care pune mâna pe primul pahar.
Gândirea AA nu are prea multe păreri despre moralitatea actelor comise de un alcoolic atâta timp cât bea. Aceste întrebări sunt la latitudinea judecătorilor şi a curţilor. Paşii, însă, sugerează în cuvinte clare că, recuperarea presupune ca alcoolicul să reanalizeze lucrurile pe care le-a greşit în trecut. Paşii 4,7,8 şi 10 se concentrează exact pe lucrurile pe care le-a greşit. Este încurajat să-şi analizeze trecutul şi acolo unde este cu putinţă, să facă reparaţii.
În cadrul Comunităţii, alcoolicul este învăţat că este responsabil pentru consecinţele primului pahar; este învăţat de asemenea că vor fi timpuri când nimic altceva nu îl va scăpa de acel prim pahar decât puterea lui Dumnezeu. Este atât paradoxal, cât şi crucial. Pe de o parte, el va spune poate, că nimeni nu l-a obligat să bea; dacă s-a întâmplat, a fost prin pura lui alegere. Pe de altă parte, recunoaşte că a renunţa la alcool necesită o putere mult mai mare decât poate el singur să aibă, şi că nimic altceva decât directa implicare a lui Dumnezeu, nu va putea să o aducă la îndeplinire.
După primul pahar, responsabilitatea alcoolicului este zero, din moment ce gândirea lui este automat distorsionată. Cu toate astea, el este responsabil pentru luarea acelui prim pahar şi este întotdeauna responsabil pentru faptele care urmează, chiar şi pentru acelea pe care nu şi le poate aminti, atunci când este din nou treaz.
Sentimentul de vinovăţie face aproape întotdeauna parte din condiţia alcoolismului, cu toate că celor din afară nu le este întotdeauna evident. Din acest motiv, este important ca alcoolicul să facă pace cu greşelile din trecut, dacă nu, va veni ziua în care, pentru a face faţă durerii vinovăţiei din trecut, va începe să bea din nou, pornind din nou întreg ciclul.
În cei 12 Paşi se regăseşte ideea că oricât de rău a fost alcoolicul, iertarea este totuşi posibilă. Chiar mai mult, iertarea nu va însemna doar îndepărtarea vinovăţiei faţă de păcatele din trecut dar şi îndepărtarea defectelor de caracter care au dus la acestea.
Dacă cineva îi sugerează unui alcoolic că este o persoană bolnavă, dar nu şi că este responsabilă pentru ceea ce face, acest fapt nu va fi deloc unul de bunăvoinţă . Responsabilitatea este antidotul pentru alcoolic.
Cu toate astea, natura umană se îndreaptă spre o altă direcţie. De obicei, ceea ce ne dorim într-o situaţie ideală este să avem cât de multă autoritate posibil, cu cât mai puţină responsabilitate posibil. Din acest punct de vedere, alcoolicul activ va amplifica pur şi simplu această tendinţă general umană. El îşi va dori controlul, dar nu responsabilitate. Din păcate, controlul fără responsabilitate este, în final, degradant şi putem vedea evidenţa acestui fapt în istoria politică a episoadelor de barbarie. Responsabilitatea este elementul de bază necesar unei vieţi sănătoase şi spirituale.

[tudor]

Un om care tocmai fusese eliberat din închisoare, după 18 ani pentru o crimă comisă la beţie într-o perioadă de o “rupere a filmului”. Primul lucru care l-a făcut la eliberare a fost să participe la o întâlnire AA. De fapt, chiar a aranjat ca alţi membrii AA să îl aştepte la ieşirea din închisoare. În momentul când i-a venit rândul să vorbească la întâlnire, a ales subiectul „recunoştinţă”.
Un alcoolic are o compulsie de a bea, dar poate să-i reziste doar prin îndurarea lui Dumnezeu. Este totuşi responsabil pentru consecinţele consumării primului pahar, în special dacă ştie că abstinenţa este o alegere. Din acest motiv, auzim deseori comentariul că „AA-ul, nu va reuşi să te oprească din băut imediat, deşi în mod sigur îţi va ruina băutul de acum înainte”.
“Primul pahar” pentru alcoolic reprezintă totul de la primul consum de alcool până la o eventuală moarte. Aplicând acelaşi criteriu vieţilor umane ne afectate de alcoolism, s-ar putea să nu fie la fel de adevărat. Pentru o persoană normală, primul păcat nu duce inevitabil la al doilea, cu toate că nu este exclus. În mod sigur, putem susţine că a comite un fapt greşit va face mai uşoară realizarea unui al doilea - în sensul că fie nu pare atât de rău a doua oară, fie pentru că un anumit păcat se poate instala ca un obicei după un timp. Şi odată ce ceva a devenit un obicei, este mai greu de corectat. Dar, lupta internă a unui non-alcoolic de a se debarasa de un obicei este nimic, pe lângă lupta unui dependent de a se debarasa de dependenţa lui.
Dacă dependenţa ar fi acelaşi lucru cu un obicei, ar fi numită obicei, şi nu dependenţă.
Cu toate că dependenţa a existat timp de mii de ani, sunt anumiţi factori care o fac mai evidentă în lumea modernă decât în trecut. Ca şi rasă, avem acum acces la informaţii şi abilităţi pe care cei care trăiau în vremuri Biblice, sau chiar în vremea Părinţilor bisericii, putea doar să le viseze. Bombe nucleare, pilula contraceptivă, sistemul de menţinere artificială a vieţii, statul bunăstării, bogăţia şi nelimitatul progres al tehnologiei, ne-au dat, poate, o perspectivă deformată a propriei importanţe şi puteri. Când îl punem la încercare pe Dumnezeu, azi, o facem la un nivel mult mai sofisticat decât o făceau strămoşii noştri şi cu toate că Turnurile noastre Babel li se vor părea ridicole în viitor descendenţilor noştri, ele ni se par destul de provocatoare.
Poate să fie o greşeală să ne închipuim că acest fenomen este limitat la era post-industrială. Sfântul Pavel descrie o situaţie similară: „Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iacă ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine”. Aceasta este o descriere perfectă a dependenţei: există o tendinţă spre păcat în personalitatea umană, şi din această cauză, nimic bun nu poate rezulta.
Sfântul Pavel nu este foarte explicit în legătură cu ce descrie aici şi e mai puţin probabil ca el să se refere specific la dependenţă, Nu avea cum să înţeleagă termenul cu detaliile pe care le avem acum, în lumea modernă. Dar, întrebarea pe care el o cântăreşte – aceea că tendinţa noastră de a păcătui este asemănătoare dependenţei, poate fi un motiv în plus de a analiza cei Doisprezece Paşi cu mai mare atenţie.
Dacă ei pot fi folosiţi pentru a trata o dependenţă, atunci ei pot fi folosiţi în tratarea oricărui tip de dependenţe.
Păcatul în sine poate să nu fie nimic mai mult decât o dependenţă.

[vanea]

Vorbind la modul general,din punctul meu de vedere,pacatul cu dependenta merg mana in mana .Daca esti dependent de ceva anume,este imposibil sa nu faci si vreun pacat .Dac esti pacatos (facand pacate)inseamna ca esti dependent de ceva.
Referandu-ma la un alcoolic pot spune:fiind deja dependent de alcool pacatul il poti infaptui foarte usor atras fiind de primul pahar. Aici insa intervine respon sabilitatea fiecaruia din noi = in a opune o rezistenta inversunata impotriva pacatului,micsorand taria dependentei.

Cineva spunea :" Daca intalnesti un alcoolic salvat,atunci intalnesti un erou,{asa cred si eu }.In el pandeste dusmanul adormit .Acest om ramane impovarat de slabiciunea sa si isi continua drumul printr-o lume in care se bea fara discer namant, o lume care nu il intelege si o societate care il priveste de sus ca pe un om inferior fiindca indrazneste sa inoate impotriva fluviului de alcool ."
Dar sa stii :El este un om exceptional !

[tudor]

salut Vanea !SALUT tuturor !




"Daca intalnesti un alcoolic salvat, atunci intalnesti un erou.
In el pandeste dusmanul adormit.
Acest om ramane impovarat de slabiciunea sa si isi continua drumul printr-o lume in care se bea fara discernamant, o lume care nu il intelege si o societate care se crede indreptatita in ignoranta ei sa il priveasca de sus ca pe un om inferior fiindca indrazneste sa inoate impotriva fluviului de alcool.

Sa stii insa: El este un om EXCEPTIONAL !"


Friedrich von Bodelschwingh


Pentru mai multe i8nformatii dati clic pe link http://www.alcoolism.org/index_ro.html