Va salut ... cu respect

[lupica]

Meditatie

14 aprilie

INAMICUL „NUMĂRUL UNU”

Resentimentul este inamicul „numărul unu”. Distruge alcoolicii mai mult decât orice altceva. Din ea apar toate formele de maladie spirituală, căci noi n-am fost bolnavi doar mental şi fizic, am fost bolnavi şi spiritual.
ALCOOLICII ANONIMI

Când mă urmăresc pe mine însumi în timp ce lucrez asupra Pasului Patru, este foarte uşor să fac comentarii răutăcioase la adresa prejudiciilor provo­cate în trecut, deoarece e uşor să mă răzbun pentru răul pe care mi l-au făcut. A continua să întreţin vechea durere, este un resentiment, iar acesta va opri lumina să intre în sufletul meu. Dacă voi continua să întreţin dureri şi uri, mă voi urî şi îmi voi provoca suferinţă mie însumi. După ani de zile în întunericul resentimentelor, am găsit în sfârşit lumina soarelui. Trebuie să mă eliberez de resenti­mente; nu mi le pot permite.

[lupica]

Meditatie

17 aprilie

FRICA ŞI IUBIREA CA NOŢIUNI CONTRADICTORII

Toate aceste nereuşite generează frică, o boală sufletească în adevăratul sens al cuvântului.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

„Frica bătea la uşă; a deschis credinţa; nu mai era nimeni acolo”. Nu ştiu cui aparţin aceste vorbe, dar fără îndoială că arată foarte clar că frica este o iluzie. Eu însumi mi-am creat această iluzie.
Am cunoscut sentimentul fricii încă de pe vremea când eram copil şi am crezut în mod eronat că simpla ei prezenţă mă făcea să fiu un laş. Nu ştiam că una dintre definiţiile „curajului” este „voinţa de a face ceea ce trebuie, neţinând seama de frică”. Curajul aşadar, nu presupune neapărat absenţa fricii.
În răstimpurile vieţii mele când nu aveam parte de iubire, în mod sigur aveam parte de frică. Să te temi de Dumnezeu înseamnă să te temi a te bucura. Privind în urmă, îmi dau seama că atunci când aveam cea mai mare frică de Dumnezeu, nu aveam parte de nici o bucurie în viaţa mea. Pe măsură ce am învăţat să nu mă tem de Dumnezeu, am învăţat totodată să trăiesc bucuria.

[lupica]

Meditatie


18 aprilie

SINCER CU MINE ÎNSUMI

Decepţia celorlalţi îşi are aproape întotdea­una rădăcinile în decepţia faţă de noi înşine... Când suntem sinceri cu o altă persoană, demonstrăm că am fost sinceri cu noi înşine şi cu Dumnezeu.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Pe vremea când beam, mă minţeam singur în legătură cu realitatea, rescriind-o în felul în care aş fi vrut să fie. A-i înşela pe cei din jur este un defect de caracter – chiar dacă este vorba doar de simplă exagerare a realităţii sau înnobilarea motivelor, astfel ca lumea să aibă o părere bună despre mine. Puterea mea Superioară poate înlătura acest defect de caracter, dar înainte de asta, eu trebuie să mă ajut singur, să devin dornic să primesc acel ajutor fără să mai mint. Trebuie să-mi amintesc în fiecare zi că minţindu-mă singur în legătură cu persoana mea, mă predispun la eşec sau dezamăgire în viaţă şi în ALCOOLICII ANONIMI. O relaţie apropiată, sinceră, cu Puterea Superioară, este singura bază solidă pentru onestitatea faţă de mine şi faţă de ceilalţi.

[lupica]

Meditatie

21 aprilie

CULTIVAREA CREDINŢEI

„Nu cred că putem face ceva foarte bine în lumea asta dacă nu exersăm. La fel, nu cred că putem să ne descurcăm prea bine cu programul A A, dacă nu-l exersăm... Trebuie să exersăm... să obţinem spiritul într-ajutorării. Trebuie să încercăm să obţinem şi ceva credinţă, ceea ce nu-i un lucru uşor, mai ales pentru o persoană care a fost tot timpul foarte materialistă, respectând standardele societăţii de astăzi. Dar cred că credinţa poate fi căpătată; încet şi cu răbdare; ea trebuie cultivată. Nu mi-a fost uşor şi presupun că este dificil pentru oricine...”
DR. BOB ŞI VETERANII

Deseori frica este forţa care mă împiedică să dobândesc şi să-mi cultiv puterea credinţei. Frica îmi blochează aprecierea frumosului, a toleranţei, a iertării, a într-ajutorării şi a seninătăţii.

[lupica]

Meditatie

22 aprilie

PĂMÂNT NOU... RĂDĂCINI NOI

Am motive bine întemeiate să afirm că momentele de discernământ pot alcătui o perioadă de seninătate spirituală cât viaţa de lungă. Rădăcinile realităţii, care au luat locul buruienii nevrotice, se vor prinde bine în ciuda vânturilor puternice ale forţelor care vor să ne distrugă sau pe care le-am putea folosi pentru a ne distruge pe noi înşine.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Când am intrat în A A eram crud – un puiet care tremura cu rădăcinile la vedere. Urma să supravieţuiesc, dar eram abia la început. M-am întins, m-am dezvoltat, m-am răsucit, dar, cu ajutorul celorlalţi, în cele din urmă spiritul meu a început să răsară. Eram liber. Cu fiecare clipă de discernământ, acţionam, mă epuizam, mă retrăgeam în mine, mă rugam, acţionam din nou, pricepeam din nou. Din rădăcinile mele, braţele spiritului au evoluat în vlăstare verzi şi puternice: slujitori care înmuguresc repede şi care se înalţă tot mai sus.
Aici, pe pământ, Dumnezeu continuă necon­diţionat moştenirea iubirii superioare. Viaţa mea din A A „m-a răsădit pe un alt pământ în care rădăcinile mele s-au prins” (ALCOOLICII ANONIMI).

[lupica]

Meditatie

24 aprilie

ÎNVĂŢÂND SĂ NE IUBIM PE NOI ÎNŞINE

Alcoolismul a fost o problemă de singurătate, chiar dacă eram înconjuraţi de oameni care ne iubeau... Încercam să găsim securitatea emoţională fie dominând, fie depinzând de alţii... Dar tot încercam în zadar să ne simţim în siguranţă la adăpostul unei forme nesănătoase de dominaţie sau dependenţă.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Când mi-am făcut inventarul personal, am descoperit că aveam legături bolnăvicioase cu majoritatea oamenilor din viaţa mea – cum ar fi, spre exemplu, familia mea şi prietenii. M-am simţit întotdeauna izolat şi singur. Beam ca să-mi mai alin durerea sufletească.
Am fost în stare să-mi clădesc respectul de sine doar prin menţinerea abstinenţei, având un naş cumsecade şi lucrând asupra celor Doisprezece Paşi. La început cei Doisprezece Paşi m-au învăţat cum să devin cel mai bun prieten al meu, iar apoi, când am fost în stare să mă iubesc pe mine însumi, am putut să-i înţeleg şi să-i iubesc pe ceilalţi.

[lupica]

Meditatie

25 aprilie

INTRÂND ÎNTR-O NOUĂ DIMENSIUNE

În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător!