Va salut ... cu respect

[lupica]

Meditatie

6 martie

IDEEA DE CREDINŢĂ

Să nu permiţi vreunei prejudecăţi, pe care ai putea-o avea faţă de termenii spirituali, să te împiedice să te întrebi sincer ce semnifică aceştia pentru tine.
ALCOOLICII ANONIMI

Ideea de credinţă este foarte greu de acceptat atunci când frica, îndoiala şi supărarea mă asaltează atât dinăuntru, cât şi din afară. Câteodată însăşi ideea de a face ceva diferit, ceva ce nu sunt obişnuit să fac, poate deveni în cele din urmă un act de credinţă dacă o fac cu regularitate şi dacă o fac fără să mă tot întreb dacă este bine. Când am o zi proastă şi totul merge anapoda, o întâlnire sau o discuţie cu un alt băutor îmi distrage suficient de mult atenţia încât să mă conving că nimic nu e atât de imposibil sau atât de copleşitor precum crezusem. În aceeaşi măsură, a merge la întrunire sau discuţia cu un alt membru constituie acte de credinţă; cred că îmi împiedic boala să avanseze. Acestea sunt metodele prin care treptat capăt credinţa într-o Putere Superioară.

[lupica]

Meditatie

8 martie

PREDAREA

Fiecare bărbat sau femeie care a intrat în A A şi vrea să rămână, a început, fără să-şi dea seama, să parcurgă Pasul Trei. Şi nu este oare adevărat că în tot ceea ce priveşte alcoolul, fiecare dintre ei a decis să-şi lase viaţa în grija, protecţia şi îndrumarea Alcoolicilor Anonimi?... Oricare nou-venit înarmat cu voinţă simte cu siguranţă că A A este unicul loc în care îşi poate găsi adăpost un suflet rătăcitor. Şi dacă aceasta nu înseamnă să-ţi laşi voinţa şi viaţa în grija unei Providenţe proas­păt descoperite, atunci ce este?
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Supunerea în faţa lui Dumnezeu a fost primul pas al recuperării mele. Cred că comunitatea noastră caută o spiritualitate deschisă către un alt fel de relaţie cu Dumnezeu. Pe măsură ce urmez calea Paşilor, simt o libertate care îmi dă capacitatea să gândesc pentru mine. Dependenţa mea m-a ţinut captiv fără nici o clipă de răgaz, şi m-a împiedicat să scap de limitare, dar A A îmi oferă o cale sigură pe care să merg înainte. Împărtăşirea reciprocă, preocuparea şi grija pentru ceilalţi sunt înzestrările noastre naturale pe care le putem oferi unul altuia, iar ale mele sunt cu atât mai puternice, cu cât se schimbă atitudinea faţă de Dumnezeu. Am învăţat cum să mă supun în faţa lui Dumnezeu, cum să mă respect şi cum să păstrez aceste atitudini dăruind ceea ce mi se oferă.

[lupica]

Meditatie

13 martie

O LUME A SPIRITULUI

Am pătruns în lumea spiritului. Sarcina urmă­toare este să ne sporim înţelegerea şi eficienţa. Nu se întâmplă peste noapte. Trebuie să dureze tot restul vieţii.
ALCOOLICII ANONIMI

Cuvântul „pătruns”... precum şi fraza „am pătruns în lumea spiritului” sunt pline de înţeles. Presupun acţiune, un început, pătrunderea, o con­diţie obligatorie pentru a-mi menţine evoluţia spirituală, „Spiritul” fiind partea mea imaterială. Egocentrismul şi abordarea materialistă a lucrurilor pământeşti, constituie bariere în calea evoluţiei spirituale. Spiritualitatea înseamnă devotament faţă de noţiunile spirituale, în pofida celor lumeşti, înseamnă supunere în faţa voinţei lui Dumnezeu, pentru mine. Înţeleg noţiunile spirituale ca fiind: iubirea necondiţionată, bucuria, răbdarea, mărini­mia, bunătatea, loialitatea, autocontrolul şi sme­renia. De fiecare dată când las egoismul, lipsa de onestitate, resentimentele şi frica să facă parte din mine, ţin la distanţă lucrurile spirituale. Menţinându-mi absti­nenţa, evoluţia spirituală devine un proces pe durata întregii vieţi. Scopul meu este evoluţia spirituală, acceptarea faptului că nu voi atinge niciodată perfecţiunea spirituală.

[lupica]

Meditatie

16 martie

AŞA CUM ÎL ÎNŢELEGEM NOI

Prietenul meu mi-a sugerat ceva ce părea atunci desprins dintr-un roman... „De ce nu-ţi alegi tu propria concepţie pentru Dumnezeu?” Fraza asta a avut un impact puternic asupra mea. A topit gheţarul intelectualităţii în umbra căruia am trăit şi am tremurat ani de-a rândul. În sfârşit stăteam în lumina soarelui. Nu era decât o chestiune de voinţă. aceea de a crede într-o Putere Superioară mie însumi. Nu mi se cerea nimic mai mult pentru a începe.
ALCOOLICII ANONIMI

Mi-aduc aminte de timpurile când priveam în sus la cer şi mă gândeam la cine şi cum a pornit totul. Când am venit la A A, înţelegerea dimensiunii spirituale a devenit un adaos necesar pentru o abstinenţă stabilă. După ce am citit o serie întreagă de versiuni, printre care şi cea ştiinţifică, a marii explozii, am ales calea cea simplă şi L-am considerat pe Dumnezeul din accepţiunea mea acea Putere Superioară care a făcut posibilă explozia. Având în puterea Lui imensitatea universului, ar fi fost în stare, fără îndoială, să-mi călăuzească gândurile şi acţiunile, dacă eram pregătit să-I accept îndrumarea. Dar nu puteam aştepta ajutor dacă întorceam spatele şi continuam să merg pe calea mea. Am fost dispus să cred şi am avut parte de 26 de ani de abstinenţă stabilă şi tihnită.

[lupica]

Meditatie

18 martie

INDEPENDENŢĂ ADEVĂRATĂ

Cu cât suntem mai dispuşi să depindem de o Putere Superioară, cu atât mai independenţi suntem de fapt.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Am început cu prea puţină bunăvoinţă de a crede în Dumnezeu şi el a făcut ca această bunăvoinţă să crească. Cu cât am mai multă bunăvoinţă, cu atât câştig mai multă încredere, iar cu cât câştig mai multă încredere, cu atât am mai multă bunăvoinţă. Cu cât îmi creşte încrederea în Dumnezeu, cu atât depind mai mult de El. Înainte de a avea această bunăvoinţă, mă bazam doar pe mine însumi în orice situaţie şi eram limitat de nedesăvârşirea mea. Prin bunăvoinţa de a depinde de Puterea mea Superioară, pe care am ales s-o numesc Dumnezeu, de toate nevoile mele se ocupă Cineva care mă cunoaşte mai bine decât mă cunosc eu însumi – chiar şi de nevoile de care încă nu-mi dau seama precum şi de cele ce urmează să vină. Numai Cineva care mă cunoaşte atât de bine ar putea să mă facă să fiu eu însumi şi să nu am nevoie decât de mine însumi. Nu va exista niciodată un altul exact ca mine. Aceasta este adevărata independenţă.

[lupica]

Meditatie

19 martie

FUNCŢIONEAZĂ CU RUGĂCIUNE

S-a spus bine că „aproape toţi cei care iau în derâdere rugăciunea n-au exersat-o niciodată suficient de mult”.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Crescând într-o familie agnostică, m-am simţit oarecum penibil când am încercat să mă rog pentru prima dată. Ştiam că este o Putere Superioară care lucrează în viaţa mea – cum altfel reuşeam să fiu abstinent? – dar desigur că nu eram convins că el sau ea era dipus sau dispusă să-mi asculte rugăciunile. Cei care aveau ceea ce-mi doream, au spus că rugăciunea este o parte importantă în exersarea programului, aşa că am perseverat. Odată ce mi-am luat angajamentul să mă rog în fiecare zi, am fost uimit să descopăr că deveneam mai senin şi mă simţeam mai bine în propria piele. Cu alte cuvinte, viaţa a devenit mai uşoară şi mai calmă. Încă nu sunt sigur cine, sau ce, îmi ascultă rugăciunile dar n-am să încetez niciodată să mă rog, pentru simplul motiv că are efect.

[lupica]

Meditatie

21 martie

BUNĂSTAREA MATERIALĂ ŞI SPIRITUALĂ

Teama…de nesiguranţa economică, ne va părăsi..
ALCOOLICII ANONIMI

Să-ţi reduci sau elimini frica şi să-ţi îmbunătăţeşti starea economică sunt două lucruri diferite. Pe când eram un novice în A A, făceam confuzie între cele două noţiuni. Credeam că frica mă va părăsi doar când voi începe să fac bani. Cu toate acestea mi-a sărit în ochi o frază citită în Cartea cea Mare, într-o zi pe când stăteam şi mă frământam cu dificultăţile mele financiare,: „Pentru noi, bunăstarea materială era precedată întotdeauna de progresul spiritual; niciodată urmată de aceasta”. Pe loc am înţeles că această promisiune reprezintă o garanţie. Am văzut că pune priorităţile în ordinea corectă, că progresul spiritual va reduce frica aceea teribilă de a rămâne sărac, la fel cum a înlăturat multe alte temeri.
Astăzi încerc să mă folosesc de talentele pe care mi le-a dat Dumnezeu şi să le pun în slujba celorlalţi. Am descoperit că asta e ceea ce alţii preţuiesc tot timpul. Încerc să-mi amintesc că nu mai acţionez doar pentru mine. Nu fac decât să mă folosesc de bogăţiile create de Dumnezeu, eu nu le-am „posedat” niciodată. Scopul vieţii mele este mult mai clar atunci când acţionez doar ca să ajut, nu ca să posed.

[lupica]

Meditatie

29 martie

SLUJITORI DE ÎNCREDERE

Ei sunt slujitori. Lor le revine privilegiul, uneori nerăsplătit, de a îndeplini sarcinile grele ce revin grupului.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

În Zorba Grecul, Nikos Kazantzakis descrie o întâlnire între personajul principal şi un bătrân ocupat cu plantarea unui copac. „Ce crezi că faci?”, întreabă Zorba. Bătrânul răspunde: „Vezi doar prea bine ce fac, fiule, sădesc un copac”. „Dar ce rost mai are să sădeşti un copac”, întreabă Zorba, „de vreme ce n-ai să-l poţi vedea cum rodeşte?” La care bătrânul răspunde: „Fiule, eu trăiesc ca şi cum n-aş mai muri niciodată”. Răspunsul îl face pe Zorba să zâmbească uşor şi, îndepărtându-se, exclamă cu o notă de ironie: „Ce ciudat – eu trăiesc de parcă mâine voi muri!”
În calitatea mea de membru al Alcoolicilor Anonimi, am descoperit că cea de-a Treia Moştenire este un sol fertil în care să pot sădi copacul abstinenţei mele. Fructele pe care le culeg sunt minunate: pace, siguranţă, înţelegere şi douăzeci şi patru de ore de permanente împliniri; şi am înţelepciunea de a asculta de vocea conştiinţei atunci când îmi spune neauzit: Trebuie să te implici în serviciu. Mai sunt şi alţii care trebuie să sădească şi să strângă roadele.

[lupica]

Meditatie

30 martie

CONŞTIINŢA NOASTRĂ DE GRUP

„... câteodată bine este duşmanul lui cel mai bine.”
A A AJUNS LA MATURITATE

Cred că aceste cuvinte se aplică în fiecare do­meniu al celor Trei Moşteniri ale A A: Recu­perare, Unitate şi Servicii! Vreau să mi le întipăresc bine în minte pe măsură ce „îmi croiesc cu greu drumul pe Calea Destinului Fericit” (ALCOOLICII ANONIMI,). Aceste cuvinte, rostite deseori de co-fondatorul Bill W., i-au fost sugerate şi lui ca rezultat al conştiinţei de grup. I-au adus în casa lui Bill W. esenţa celei de-a Doua Tradiţii: „Liderii noştri nu sunt decât nişte slujitori de încredere; ei nu conduc”.
La fel cum Bill W. era iniţial îndemnat să-şi aducă aminte, cred că în discuţiile noastre de grup nu trebuie niciodată să ne mulţumim cu ce-i „bun”, ci să ne străduim întotdeauna să obţinem „cel mai bun”. Aceste eforturi comune sunt încă un exemplu de iubire a unui Dumnezeu aşa cum Îl înţelegem, care se manifestă prin intermediul conştiinţei de grup. Experienţe de acest gen mă ajută să nu mă abat de pe calea recuperării. Învăţ să combin iniţia­tiva cu smerenia, responsabilitatea cu recunoştinţa şi să mă delectez astfel cu bucuriile trăirii programului de douăzeci şi patru de ore.

[lupica]

Meditatie

31 martie

NIMENI NU ŞI-A PRECUPEŢIT DRAGOSTEA

După calendarul A A, era Anul Doi. ... Un nou-venit şi-a făcut apariţia într-unul din aceste grupuri. ... În scurt timp a dovedit că se află într-o situaţie disperată şi că, mai presus de orice, dorea să se facă bine. ... [Spunea aşa]: „De vreme ce sunt victima unei alte dependenţe, şi mai dezono­rante decât alcoolismul, s-ar putea să nu mă vreţi în cercul vostru.”

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Am venit la voi – în calitate de soţie, mamă, femeie care şi-a părăsit bărbatul, copiii, familia. Eram o beţivă, o îmbuibată cu pastile, un nimeni. Şi cu toate acestea nimeni nu şi-a precupeţit dragostea, grija, sentimentul că sunt dorită. Astăzi, datorită graţiei divine şi iubirii unui naş cumsecade şi a grupului, pot să spun că – prin intermediul vostru, a membrilor Alcoolicilor Anonimi – sunt soţie, mamă, bunică şi, în cele din urmă, femeie. Abstinentă. Fără pastile. Responsabilă.

Fără Puterea Superioară pe care am descoperit-o în comunitate, viaţa mea nu ar avea niciun sens. Sunt foarte recunoscătoare pentru că am devenit un membru destoinic al Alcoolicilor Anonimi.