Va salut ... cu respect

[lupica]

Meditatie


3 aprilie

ACCEPTÂND NATURA NOASTRĂ UMANĂ

În cele din urmă am înţeles că inventarul trebuie să fie al nostru, nu al celui de lângă noi. Aşa că ne-am recunoscut sincer defectele şi am fost dispuşi să punem în ordine chestiunile acestea.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

De ce e aşa de greu pentru un alcoolic să-şi asume o responsabilitate? Obişnuiam să beau din cauza lucrurilor pe care mi le făceau ceilalţi. Odată ce am păşit pragul A A, mi s-a spus să caut momentele în care am greşit. Ce treabă aveam eu cu toate chestiunile astea? Când am acceptat pur şi simplu că am avut şi eu partea mea de vină, am fost în stare să aştern aceasta pe hârtie şi să înţeleg ce era de fapt – natura umană. Lumea nu se aşteaptă să fiu perfect! Am făcut greşeli înainte şi am să le fac şi de acum încolo. Să le mărturisesc sincer îmi dă posibilitatea să le accept şi să mă accept, şi de asemenea, să-i accept pe aceia cu care am avut divergenţe; de acolo până la recuperare nu mai e decât un singur pas.

[lupica]

Meditatie

6 aprilie

UN PROCES PE DURATA ÎNTREGII VIEŢI

Aveam probleme cu relaţiile personale, nu puteam să ne controlăm emoţiile, eram o pradă uşoară pentru nefericire şi depresie, nu puteam să ne câştigăm traiul, aveam o senzaţie de inutilitate, eram plini de teamă, eram nefericiţi, se părea că nu puteam fi de niciun ajutor altora...
ALCOOLICII ANONIMI

Aceste cuvinte îmi aduc aminte că am mai multe probleme pe lângă alcool, că alcoolul este doar un simptom al unei boli mult mai bine înrădăcinate. Când am încetat băutul, am început un proces de recuperare pe durata întregii vieţi. Vindecarea de emoţii incontrolabile, relaţii dure­roase şi situaţii fără ieşire. Fără ajutor din partea Puterii Superioare şi a prietenilor noştri din comu­nitate, acest proces ar fi mult mai mult decât ar putea duce vreunul dintre noi. Când am început să lucrez asupra Paşilor programului A A, mulţi dintre aceştia m-au derutat şi mai mult, dar puţin câte puţin, cele mai devastate părţi ale vieţii mele au început să se refacă. În fiecare zi la rândul ei, fără să-mi dau seama, m-am vindecat. Precum un termostat care a fost dat mai încet, la fel mi s-au diminuat şi fricile. Am început să trăiesc clipe de mulţumire. Emoţiile mele au devenit mai puţin volatile. Acum sunt iarăşi un reprezentant al speciei umane.

[lupica]

Meditatie

7 aprilie

MAREA POARTĂ A RECUNOŞTINŢEI

Şi, vorbind în numele meu şi al lui dr. Bob, afirm cu recunoştinţă că, dacă n-ar fi fost soţiile noastre, Anne şi Lois, nici unul dintre noi nu ar fi supravieţuit să vadă începutul A A-ului.
MODUL DE VIAŢĂ AL A A

Sunt oare în stare de un tribut atât de generos şi de recunoştinţă pentru soţia mea, părinţi şi prieteni, fără susţinerea cărora s-ar putea să nu fi supravieţuit ca să calc pragul A A- ului? Mă voi ocupa de asta şi voi încerca să înţeleg planul pe care mi-l arată Puterea mea Superioară şi care ne leagă vieţile laolaltă.

[lupica]

Meditatie

9 aprilie

ELIBERAREA DE SUB JUGUL „REGELUI ALCOOL”

... haideţi să nu presupunem nici măcar pentru o secundă că n-am fi constrânşi... Fostul nostru tiran, Regele Alcool, stă mereu gata să ne prindă în mrejele lui. Prin urmare, eliberarea de alcool este marele imperativ care trebuie atins, altfel vom înnebuni sau vom muri.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Pe vremea când beam, trăiam într-o limitare de natură spirituală, emoţională şi, câteodată, fizică. Mi-am construit închisoarea cu gratii de încăpăţâ­nare şi îngăduinţă prea mare de sine, din care nu puteam să scap. Rarele perioade de abstinenţă care păreau să-mi promită eliberarea se dovedeau a fi nişte speranţe deşarte de graţiere. Pentru a evada cu adevărat aveam nevoie de voinţa de a urma toate indicaţiile necesare pentru a întoarce cheia în broască. Înarmat cu acea bunăvoinţă şi dorinţa de a acţiona, cheia s-a răsucit în broască, iar gratiile s-au deschis pentru mine. Bunăvoinţa şi acţiunea neîntreruptă mă ţin în libertate – într-un fel de permisie de o zi care ar trebui să nu se sfârşească.

[lupica]

Meditatie

11 aprilie

CUVÂNTUL LA CARE TREBUIE SĂ RENUNŢĂM: „VINĂ”

Deseori ne lua mult timp să înţelegem în ce măsură ne urmăreau emoţiile schimbătoare. Le puteam depista cu repeziciune la alţii, dar în ceea ce priveşte propria persoană – ne lua mai mult timp. În primul rând, trebuia să recunoaştem că aveam multe din aceste defecte, chiar dacă dezvă­luiri de acest gen erau umilitoare şi provocau sufe­rinţă. Spre îngrijorarea unora, trebuia să omitem cuvântul „vină” din vorbele şi gândurile noastre.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când lucram la Pasul Patru, urmărind indica­ţiile Cărţii celei Mari, am observat că lista persoa­nelor cărora le purtam pică era plină de preju­decăţile mele şi de învinuiri aduse altora pentru faptul că nu eram în stare să am succes în viaţă şi să-mi folosesc din plin potenţialul. Am descoperit de asemenea că simţeam diferit pentru că sunt negru. Pe măsură ce îmi continuam lucrul asupra Pasului, am aflat că beam întotdeauna ca să scap de acele senzaţii. Abia când am devenit abstinent şi am lucrat asupra inventarului meu, n-am mai putut da vina pe alţii.

[lupica]

Meditatie

16 aprilie

SUPĂRAREA: UN „LUX DUBIOS”

Dacă e să mai trăim, trebuia să scăpăm de supărare. Proasta dispoziţie şi pripeala nu erau pentru noi. Ele ar putea fi un lux dubios pentru oamenii normali, dar pentru alcoolici, aceste lucruri sunt otravă.
ALCOOLICII ANONIMI

„Lux dubios”. De câte ori mi-am tot adus aminte de aceste cuvinte. Nu doar supărarea ar fi mai bine s-o lăsăm în grija nonalcoolicilor; mi-am făcut o listă în care am inclus resentimentul justificat, autocompătimirea, concluziile pripite, înfumurarea, trufia deşartă şi falsa smerenie. Rămân surprins de fiecare dată când citesc pasajul propriu-zis. Atât de bine mi s-au întipărit în minte principiile programului, încât continui să cred că toate aceste defecte au fost şi ele trecute în listă. Slavă Lui Dumnezeu că nu mi le pot permite – altfel cu siguranţă m-aş fi lăsat în voia lor.

[lupica]

Meditatie

18 aprilie

SINCER CU MINE ÎNSUMI

Decepţia celorlalţi îşi are aproape întotdea­una rădăcinile în decepţia faţă de noi înşine... Când suntem sinceri cu o altă persoană, demonstrăm că am fost sinceri cu noi înşine şi cu Dumnezeu.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Pe vremea când beam, mă minţeam singur în legătură cu realitatea, rescriind-o în felul în care aş fi vrut să fie. A-i înşela pe cei din jur este un defect de caracter – chiar dacă este vorba doar de simplă exagerare a realităţii sau înnobilarea motivelor, astfel ca lumea să aibă o părere bună despre mine. Puterea mea Superioară poate înlătura acest defect de caracter, dar înainte de asta, eu trebuie să mă ajut singur, să devin dornic să primesc acel ajutor fără să mai mint. Trebuie să-mi amintesc în fiecare zi că minţindu-mă singur în legătură cu persoana mea, mă predispun la eşec sau dezamăgire în viaţă şi în ALCOOLICII ANONIMI. O relaţie apropiată, sinceră, cu Puterea Superioară, este singura bază solidă pentru onestitatea faţă de mine şi faţă de ceilalţi.

[lupica]

Meditatie

19 aprilie

FRAŢI ÎNTRU DEFECTE

Noi, alcoolicii recuperaţi, nu suntem atât fraţi întru virtute, pe cât suntem fraţi întru defecte şi în eforturile comune de a scăpa de ele.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Un alcoolic se identifică cu altul într-un mod misterios, spritual – aproape de neînţeles. Dar se întâmplă, totuşi. „Simt” acest lucru. Astăzi simt că pot să-i ajut pe oameni şi că oamenii pot să mă ajute pe mine.
Trăiesc o senzaţie nouă şi înălţătoare atunci când îmi pasă de cineva; atunci când îmi pasă de ceea ce simt oamenii, de ceea ce speră şi pentru ce se roagă; să le aflu tristeţea, bucuria, groaza, supărarea, mâhnirea; să vreau să-mi împărtăşesc acele sentimente astfel încât să-i uşurez cuiva povara. N-am ştiut niciodată cum se face asta – sau cum să încerc. Nici măcar nu mi-a păsat vreodată. Comunitatea A A şi Dumnezeu mă învaţă cum să-mi pese de ceilalţi.

[lupica]

Meditatie

20 aprilie

AUTOEXAMINARE

... ne rugăm Lui Dumnezeu să ne călăuzească gândurile, rugându-L în mod special să le separe de autocompătimire sau motive nesincere şi egoiste.
ALCOOLICII ANONIMI

Atunci când e spusă cu sinceritate, această rugăciune mă îndeamnă să fiu cu adevărat mărinimos şi umil, căci chiar şi atunci când făceam fapte bune, deseori căutam să câştig faima şi încuviinţarea altora. Analizându-mi motivele în tot ceea ce fac, pot să fiu de folos lui Dumnezeu şi semenilor, ajutându-i să facă ceea ce vor. Când Îl fac pe Dumnezeu responsabil de gândurile mele, scap de multe griji inutile şi cred că El mă îndrumă pe tot parcursul zilei. Când îmi alung pornirile de a-mi plânge de milă, de a fi nesincer şi egoist, deîndată ce acestea îmi pătrund în minte, sunt împăcat cu Dumnezeu, cu aproapele meu şi cu mine însumi.

[lupica]

Meditatie

23 aprilie

AA NU ESTE UN REMEDIU UNIVERSAL

Ar fi o dovadă de trufie deşartă dacă aş afirma că A A este un remediu universal, chiar şi pentru alcoolism.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

În primii ani ai abstinenţei mele, eram tare mândru de gândul că A A este unica sursă de tratament pentru o viaţă bună şi fericită. Cu siguranţă, era ingredientul de bază al abstinenţei mele şi chiar şi acum, după aproape doisprezece ani în program, mă implic foarte mult în întruniri, activităţi de îndrumare şi în serviciu. În timpul primilor patru ani de recuperare, de vreme ce sănătatea mea emoţională era extrem de şubredă, am crezut de cuviinţă să cer sfatul unui profesionist. Mai sunt şi din aceia care au găsit abstinenţa şi fericirea în cadrul altor organizaţii. A A m-a învăţat că am posibilitatea de a alege: să fac tot posibilul să-mi prelungesc abstinenţa. A A s-ar putea să nu fie remediul universal, dar este centrul vieţii mele în abstinenţă.