Se apropie sarbatorile de iarna si daca inainte era un prilej "legitim" pentru un consum de alcool ,"ca de toata lumea bea si eu ce fac"
Acum cinci ani pe acesta vreme eram in abtinere de la alcool de doua luni si ma gandeam ca se apropie Craciunul .Imi ziceam ca " o sa beau " de la Craciun pana la sf.Ion si ma opresc pana de Paste. Nu a fost asa ."Ultima betie" a tinut pana pe 14 martie 2008.
Acum apropierea sarbatorilor o vad altfel acum .Nu mai am tentatii pentru ca mi-am acceptat boala si abstinenta .Sint constient ca aceasta-i ce mai buna solutie pentru mine .Eu sint intr-un program de 12 pasi AA pe care-l fac continuu la grupsau in particular pe mess cu unii dintre dumnevoastra.
Asta ma ajuta in primul rand pe mine .Programul in 12 pasi A est un program de viata in care echlibrul emotional este cel mai important .
Apropirea sarbatorilor trebuie tratata cu seriozitate pentru ca tentatiile sint multe .
Deci cei noi in abstinenta aveti grija ca " CE VA DORITI DE SARBATORI S-AR PUTEA SA SE IMPLINEASCA "
Nu este de gluma .Cunosc povesti cu recaderi si din ele am invatat ca mult conteaza cum ne pregatim si ce ne propunem sa fim abstinenti sau sa consumam!
Apare capcana lui "DACA "pe care foarte bine a postat-o Cristi la el in topic .O reiau si eu .
Cu respect,Ieşitul din capcana lui "dacă"
Legăturile încâlcite cu alţi oameni nu sunt singurele căi de primejduire a abstinenţei, prin dependenţă de factori exteriori. Unii avem, neintenţionat, tendinţa de a face ca abstinenţa să de¬pindă de anumite condiţii.
Un membru A.A. remarca:
- Noi, beţivii*, suntem captivii lui "dacă". Pe când beam, eram tot aşa de plini de "dacă", pe cât eram plini de alcool. Multe dintre reveriile noastre începeau cu: "dacă numai...". Ne spuneam mereu ca nu ne-am fi îmbătat, dacă una sau alta nu s-ar fi întâmplat; sau că nu am avea nici o problemă cu băutul, dacă...
Fiecare dintre noi veneam cu explicaţii (scuze?) proprii, după acel "dacă", pentru a ne justifica băutul.
Fiecare dintre noi gândea ceva de genul următor:
"N-aş bea eu în halul acesta, dacă n-ar fi nevastă-mea (sau soţul sau iubita/iubitul)"; "numai de-aş avea eu mai mulţi bani şi mai puţine datorii"; "dacă n-ar fi toate problemele astea din fami
¬* Unii dintre membrii AA se refera la sine cu apelativul de "beţiv ", indife¬rent de cât timp a trecut de la ultimul lor pahar. Alţii preferă cuvântul "al¬coolic". Ambii termeni îşi au raţiunea lor. "Beţiv" sună mai vesel, tinde să dezumfle ego-ul şi ne aminteşte de fragilitatea noastră în faţa paharului. "Alcoolic" este un cuvânt la fel de onest, dar mai demn şi mai conform cu ideea larg acceptată că alcoolismul este o boală respectabilă, nu o auto¬complacere intenţionată.
"dacă n-aş fi aşa de presat, din toate părţile"; "dacă aş avea un serviciu mai bun sau o locuinţă mai bună"; "dacă m-ar înţelege oamenii"; "dacă starea generală din lume nu ar fi aşa de lamentabilă"; "dacă oamenii ar avea mai multă bunătate, consideraţie, onestitate"; "dacă nu m-ar face alţii să beau"; "dacă n-ar fi războiul (orice război)".
Privind în urmă la acest mod de gândire şi la comportamentul care rezultă din el, vedem ca lăsăm într-adevăr împrejurările să ne controleze viaţa.
Odată cu încetarea băutului, multe dintre respectivele situaţii exterioare ajung să ocupe un loc mai restrâns în mintea noastră. La nivel personal, multe se clarifica, de îndată ce începem să ne abţinem de la alcool şi vedem mai limpede ce-am putea face în legătură cu celelalte, la vremea potrivită. Între timp, viaţa noastră în abstinenţă continuă neîncetat să se amelioreze, indiferent de condiţiile exterioare.
Dar, după un timp în abstinenţă, vine o vreme când - bum! ¬ne trăsneşte o nouă descoperire. Vechiul nărav al lui "dacă", din zilele băutului, iese la suprafaţă din nou, ca să se agaţe ca scaiul de abstinenţa noastră. Trebuie să ne păstrăm abstinenţa, indiferent de ce ne oferă viaţa, indiferent dacă neal-coolicii ne apreciază sau nu pentru că ne abţinem de la băutură. Nu ne putem permite ca abstinenţa să ne fie dependentă de altceva, încâlcită în relaţiile cu alţii sau limitată de vreun pretext sau de vreo situaţie exterioară.
Ni s-a dovedit, de zeci de ori, că nu ne putem menţine o ab¬stinenţă îndelungată, doar de dragul soţiei, soţului, copiilor, iubi-tului (iubitei), părinţilor, altor rude sau prieteni, nici de dragul serviciului, nici ca să-i facem pe plac sefului (doctorului, judecătorului sau creditorului) - nu putem rămâne abstinenţi decât pentru noi înşine şi nimeni altcineva.
Când ne legăm abstinenţa de orice altă persoană (fie şi un alt alcoolic recuperat) sau de orice condiţii exterioare, ne punem în situaţii nebuneşti şi primejdioase. Când gândim: "O să rămân abstinent, dacă..." sau "n-o să beau, din pricină că..." (aici completaţi cu orice situaţie, alta decât propria dorinţă de a fi sănătos), ne punem prosteşte în primejdia de a bea, în clipa în care condiţiile, persoana sau situaţia se schimbă. Şi oricare dintre acestea se poate schimba, în orice moment.
Rămânând nedependentă, neasociată cu nimic altceva, abstinenţa are şansa de a se întări suficient, ca să ne dea capacitatea de a face faţă oricărei situaţii şi oricărei persoane. Şi, după cum veţi putea vedea, începe să ne placă şi acest sentiment.
Tudor